iunie 15, 2024 RomaniaEnglishRussia

Care sunt emisiile de metan care ajung în atmosferă într-un an și cât din acestea pot să fie imputate industriei de gaze

În anul 2022 a trecut aproape neobservat proiectul de Regulament UE privind reducerea emisiilor de metan (14615/22), ajuns la Revizia VII, fără a ţine seama de o serie de particularități ale industrie de gaze românești (producție, transport, distribuție), care pot avea un impact negativ asupra consumatorilor de gaze şi nu în ultimul rând asupra securității energetice. Considerăm că această problemă necesită o implicarea imediată și activă în campania Monitorizarea in mod responsabil a instalațiilor de gaze pentru evitarea eventualelor emisii”, pentru a nu ne lamenta (încă o dată), ”nu am avut ce face, așa a vrut Bruxelles”.

Majoritatea oamenilor au auzit de ciclul apei în natură, în care apa se evaporă în aer, se întoarce pe Pământ și apoi se evaporă din nou. Multe alte substanțe, inclusiv metanul, circulă în acest fel. Există multe surse care eliberează metan (CH4) în atmosferă. Există, de asemenea căi prin care metanul este prins sau distrus.

Ciclul metanului începe în sol, unde gazul metan este creat de microbi. Metanul din sol este consumat de metanotrofe, microorganisme care se hrănesc cu metan. Metanogenii produc mai mult metan pe care îl consumă metanotrofii. Metanotrofii trăiesc în straturi de sol mai uscate deasupra solurilor adânci, umede, sărace în oxigen ale mlaștinilor. „Mâncarea” lor trece pe lângă ei în drum spre suprafață, eliberând metan în atmosferă. Acest metan se alătură metanului din alte surse, cum ar fi gropile de gunoi, creșterea animalelor și exploatarea combustibililor fosili.

Sursele naturale de metan includ zonele umede, hidrații de gaz, termitele, oceanele, corpurile de apă dulce și alte surse, cum ar fi incendiile de vegetație. Estimativ emisiile de metan sunt de cca. 190 – 430 trilioane de tone metrice.

Zonele umede naturale sunt responsabile pentru aproximativ 80% din emisiile globale de metan din surse naturale. Zonele umede, cum ar fi mlaștinile, turb[riile și permafrostul oferă un habitat favorabil microbilor care produc metan în timpul descompunerii materialelor organice. Acești microbi necesită medii fără oxigen și materie organică din belșug, ambele fiind prezente în zonele umede. Zonele umede contribuie cu aproximativ 140-280 trilioane de tone metrice, la bugetul global de metan în fiecare an.

Termitele Emisiile globale de metan de la termite și movilele acestora sunt estimate la aproximativ 11% din emisiile globale de metan din surse naturale sau aproximativ 2-20 trilioane de tone metrice pe an. Microbii din intestinele termitelor produc metan ca parte a procesului lor normal de digestie, iar cantitatea generată variază între diferitele specii. Emisiile contribuite de termite depind în mare măsură de populația acestor insecte, care variază semnificativ în diferite regiuni.

Oceanele. Se estimează că oceanele sunt responsabile pentru aproximativ 8% din emisiile globale de metan din surse naturale sau între 20-30 trilioane de tone metrice pe an. Sursa de metan din oceane nu este complet clară, dar două surse identificate includ digestia anaerobă (fără oxigen) în zooplanctonul marin și pești, precum și din metanul produs în sedimente și zonele de drenaj de-a lungul regiunilor de coastă.

Hidrati de metan. Emisiile globale de la hidrații de metan reprezintă aproximativ 5% din emisiile globale de metan din surse naturale, 9-18 trilioane de tone metrice pe an. Hidrații de metan sunt molecule de metan care sunt înghețate în cristale de gheață. Cantitatea de metan stocată în acești hidrați la nivel global este estimată a fi foarte mare, făcând potențialul de eliberare a cantităților mari de metan o posibilitate reală în cazul în care ar avea loc defecțiuni ale stabilității depozitelor.

Incendiile de pădure sunt o altă sursă de generare a metanului. Practic în urma procesului de ardere și preîncălzire a materilaului lemnos se degajă biogaz – metan în atmosferă, care se adaugă la balanța de emisii de metan. Estimativ aceasta cantitate este de 20 – 80 trilioane de tone metrice pe an[1].

Surse umane care produc metan includ producția de combustibili fosili, industria zootehnică, cultivarea orezului, arderea biomasei și gestionarea deșeurilor. Aceste activități eliberează cantități semnificative de metan în atmosferă. Estimativ emisiile de metan sunt de cca.293 – 318 trilioane de tone metrice (ipotetic aceste resurse ar putea să încălzează anual toate imobilele din Europa).

Metanul este generat în gropile de gunoi și haldele deschise pe măsură ce deșeurile se descompun în condiții anaerobe (fără oxigen). Cantitatea de metan creată depinde de cantitatea și conținutul de umiditate al deșeurilor și de practicile de proiectare și management de pe amplasament. Depozitele din regiunile cu condiții uscate nu sunt la fel de productive ca cele din zonele cu conținut ridicat de umiditate. În 2012, depozitele de gunoi au contribuit în atmosferă cu 102,8 trilioane de tone metrice.

Minele de cărbune dezvoltă cantități importante de metan care sunt extrase din galerii și risipite în atmosferă pentru siguranța lucrătorilor. Minele de cărbune contribuie cu aproximativ 19-25 trilioane de tone metrice de metan în atmosferă[2].

Metanul este componenta principală a gazelor naturale. Metanul este eliberat în timpul producției, prelucrării, stocării, transportului și distribuției gazelor naturale. Deoarece gazele naturale se găsesc adesea împreună cu petrolul, colectarea și arderea petrolului contribuie, de asemenea, la emisiile totale de metan. Extragerea și utilizarea combinată a combustibililor fosili contribuie anula cu aproximativ 25 – 50 trilioane de tone metrice de metan[3].

Zootehnia. Animalele domestice precum bovinele, bivolii, oile, caprinele și cămilele produc cantități mari de metan ca parte a proceselor lor digestive normale. În primul stomac mare al acestor animale, fermentația microbiană transformă furajele în produse care pot fi digerate și utilizate de animal. Acest proces produce metan ca produs secundar, care este expirat de animal (respirația vacii). Metanul este produs și în cantități mai mici de procesele digestive ale altor animale, inclusiv ale oamenilor, dar emisiile din aceste surse sunt nesemnificative. Contribuțiile animalelor se situează între 85-95 trilioane de tone metrice în fiecare an.

Epurare a apelor uzate. Apele uzate din ape uzate sunt tratate pentru a elimina materia organică solubilă, solidele în suspensie, organismele patogene și contaminanții chimici. Aceste procese de tratare pot produce emisii de metan dacă ingredientele organice din apele uzate sunt tratate fără oxigen şi dacă metanul produs este eliberat în atmosferă. În plus, nămolul produs în urma unor procese de tratare poate fi biodegradat în continuare în condiții anaerobe, rezultând emisii de metan. Tratarea apelor uzate adaugă aproximativ 12,8 trilioane de tone metrice de metan în fiecare an.

Cultivarea orezului. Metanul este produs în timpul cultivării orezului în zone inundate prin descompunerea materiei organice din sol. Solurile inundate sunt medii ideale pentru producția de metan datorită nivelurilor ridicate de substraturi organice, condițiilor sărace în oxigen și umidității. Nivelul emisiilor depinde de condițiile solului și de practicile de producție, precum și de climă. Există practici de cultivare care ar putea fi utile în reducerea emisiilor de metan din cultivarea orezului. Fără ele, producția de orez adaugă între 7,4 trilioane de tone metrice pe an emisii de metan.

Astfel, din totalul emisiilor de metan în lume este 483 – 746 trilioane de tone metrice pe an, emisiile de combustibili gazoși (industria de gaze reprezintă) 5 – 7 %.

UE își propune să reducă emisiile de metan din sectorul de gaze naturale cu 30%, ceea ce înseamnă o reducere de cca. 2% din emisiile totale de metan existente într-un an, adică sub nivelul erorii acestor măsurători la nivel mondial.

Sigur este necesară reducerea emisiilor de metan, dar prin activități și acțiuni rezonabile, nu unele care să nu aduc schimbări reale la nivelul mediului înconjurător, dar care pot să afecteze nivelul de securitate energetică și mai ales nivelul de trai al românilor.

Se impune conștientizarea acestei situații la nivelul autorităților din România, dar mai ales la nivelul europarlamentarilor, pentru a preveni ca România, o țară în care gazele naturale reprezintă cea mai mare formă de energie primară folosită, să ajungă să își închidă sondele de gaze și să treacă la import de gaze, după adoptarea viitorului Regulament European privind Emisiile de Metan.


[1] Ger hard K. Heilig , the greenhouse gas methane (ch 4 ): sources and sinks, the impact of population growth, possible interventions, 1994

[2] Ibidem

[3] Ibidem

RomaniaEnglishRussia