Angajatii sunt Oameni

Adesea ne frământăm creierul ca să descoperim cauzele problemelor noastre, când tot ce ar trebui să facem ar fi să aruncăm o privire la propriile soluții găsite la problemele din trecut.

Lansarea proiectului “Punct și de la capăt pe piața gazelor naturale”, a fost primită cu bucurie, dar tratată cu suspiciunea imposibilității schimbării lucrurilor. Această stare este naturală și deloc descurajatoare pentru mine, făcându-mă să înțeleg și mai mult necesitatea acestui proiect, dar și mobilizându-mă să cobor și mai mult în stradă.

Problemele de astăzi, vin din “soluțiile” de ieri.

Fructificând experiența proiectului PrețCorectLaGaze, în care am renunțat la mijloacele comode de a scrie doar materiale în presă dintr-un comod birou, consider că a sosit timpul să nu le mai acordăm atâta atenție instituțiilor și să ne îndreptăm atenția asupra celor despre care nici nu mai știm că există, oamenii care lucrează în acest sector.

Sistemul care domină acum managementul, în sectorul gazelor naturale i-a distrus pe OAMENI.

Consider că acest sistem este rodul unei erori sistemice în care ne găsim de ani buni. România a funcționat înainte de anul 1989 pe baza Tezelor și Directivelor de partid. După anul 1990 s-a schimbat proprietatea, dar nu și modul de aranjare a lucrurilor. Au fost camuflate abordările, dar au rămas practicile.

Privatizarea, liberalizarea, principiile de guvernanță corporative, DNA etc. au  determinat ca practicile de ieri să fie “problemele de astăzi”.  Sunt sesizate de ani buni, dar văzute doar când o instituție  de stat  gen Curtea de Conturi sau DNA, le oficializează.

Îmi aduc aminte cum în anii 2000 – 2004, după spargerea ROMGAZ-ului, a existat o politică de stat, pe față, prin care “în numele construirii pieței de gaze și a mediului privat” anumite firme private foloseau mijloacele fixe și personalul firmelor rezultate din spargerea ROMGAZ-ului, dar făcând profit la firmele private, totul sub privirile instituțiilor de control ale statului.

Ne frământăm astăzi să descoperim cauzele problemelor noastre, când ar trebui să ne uităm la soluțiile găsite la unele probleme din trecut:

• spargerea ROMGAZ-ului (2000) – a determinat distrugerea unui sistem funcțional, este adevărat etatist, dar aceasta s-a realizat înaintea construirii noului sistem bazat pe economia de piață.
• instituții publice (2000) – copy-paste după cele din occident, dar populate politic și folosite pe post de “Comando” în spatele dușmanilor politici sau a concurenței nedorite,
• privatizările strategice (2004) – au determinat eficientizarea activității și creșterea productivității muncii, în aceste companii, dar fără ca reducerile de costuri să se regăsească în bugetul de stat (prin dividende, impozit pe profit etc.) sau în funcționarea pieței sau chiar în reducerea de preț,
• privatizarea unor pachete minoritare (2008 – 2012) – care trebuiau să aducă acționari dornici să miște lucrurile prost făcute de societățile cu capital integral de stat, strategii de dezvoltare, dar care s-au dovedit interesate de obținerea unor profituri imediate,
• managementul privat (2012) – care trebuia să aducă politici, eficiență, eficacitate, productivitate etc., dar care a adus insolvențe și falimente multiple în energie.

În fapt haosul de astăzi din piața de gaze își are originea în deciziile luate în ultimii 15 ani.

Transformarea sistemului etatist la cel de capitalist, în sectorul gazelor naturale, rămâne la 25 de ani, departe de înțelegerea managerilor actuali, care caută (în puținele momente când o fac), doar îmbunătățiri pe termen scurt.

Ceea ce se greșește și se continuă să se greșească este desconsiderarea unității fundamentale ale acestui sector – oamenii (angajați ai ANRE ai operatorilor, furnizorilor, consumatorilor, proiectanților, constructorilor) și lipsa înțelegerii scopului existențial al sectorului gazelor naturale – vânzarea-cumpărarea gazelor. Oamenii din sector au nevoie unii de ceilalți pentru a produce rezultate, au nevoie de abilitatea de a învăța împreună cum să atingă obiectivul de bază al pieței – tranzacția.

Relația dintre instituțiile statului și participanții pe piață, relația dintre acționari și conducătorii societăților din sectorul energetic etc., este asemenea relației dintre profesor și elev (șef și subordonat, gardian și deținut, stăpân și sclav). Profesorul are răspunsul, elevul se straduiește să găsească răspunsul. Elevii știu când au găsit răspunsul potrivit, doar pentru că le spune profesorul. Elevii știu ce au de făcut, doar pentru a-l mulțumi pe professor și a trece clasa. Operatorii, furnizorii, consumatorii, proiectanții, constructorii etc. încearcă doar să le facă pe plac Șefilor/Gardienilor/Stăpânilor, ratând șansa de a îmbunătăți sistemul care ar trebui, de fapt doar să-i servească pe clienți.