aprilie 23, 2024 RomaniaEnglishRussia

Registrul Național de Stocare a Carbonului, entitate care funcționează în cadrul AEI sub forma Centrului Național Român de Stocare a Carbonului

În iunie 2022, UE a convenit asupra unei abordări generale cu privire la revizuirea Regulamentului LULUCF, care stabilește norme pentru reducerea emisiilor și absorbțiile de carbon în sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii,

Ani la rând, captarea și stocarea carbonului (CSC) nu a figurat pe agendă, dezvoltarea tehnologiei fiind împiedicată de costurile mari nepermise și de lipsa sprijinului politic. Acum însă, industria captării și stocării de CO2 este în plină expansiune.

În mod evident, dioxidul de carbon poate să fie stocat în plante sau în subteran. Pentru stocarea carbonului în subteran, emisiile de CO2 din timpul arderii combustibililor fosili sau a lemnului trebuie captat. Există diverse tehnologii de captare de CO2, însă cea mai bine stăpânită este cea de „post-combustie” – prin utilizarea unui solvent pentru a filtra dioxidul de carbon din fumul emis în urma arderii. Această tehnică este deosebit de eficientă mai ales în cazul unităților de producție unde există multe surse poluante, la centralele electrice, la oțelării, la uzine chimice și la fabricile de ciment. Pasul următor îl reprezintă transportul dioxidului de carbon comprimat către locurile de stocare, cum ar fi vechile rezervoare de petrol sau acviferele saline.

Deși prețurile combustibililor fosili au scăzut semnificativ, costurile ridicate impuse de aceste tehnologii mari consumatoare de energie încă limitează măsura în care se poate acționa. La momentul de față, taxa pe carbon stabilită în conformitate cu sistemul Uniunii Europene de comercializare a cotelor de emisii de CO2 este încă mai mică decât costurile suportate de producătorii de tehnologii de captare și stocare de CO2. Pentru captarea carbonului direct din atmosferă costurile sunt chiar și mai mari – atingând până la 335 de euro per tona de CO2 – întrucât procesul în sine necesită multă energie, dioxidul de carbon neavând o concentrație așa mare în aer.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) costurile ar putea scădea sub 100 de euro pe tonă până în anul 2030 în cazul instalațiilor care beneficiază de resurse mari de energie regenerabilă. 

Opinia publică se opune realizării de spații de stocare a dioxidului de carbon în apropierea locuințelor, întrucât se tem că ar putea exista scurgeri de gaze și că ar putea scădea prețul de achiziție al locuințelor. În Germania și în Țările de Jos s-a constatat că lumea deja se opune puternic proiectelor propuse.

În prezent, captarea și stocarea de CO2 joacă doar un rol secundar în reducerea emisiilor de CO2, nefiind dovedit dacă are sau nu potențial de dezvoltare. În prezent, doar aproximativ 30 de instalații de mari dimensiuni sunt în funcțiune în întreaga lume, având capacitatea de a capta și stoca undeva la aproximativ 40 de milioane de tone de CO2 pe an. Potrivit AIE, pentru a atinge nivelul de neutralitate în materie de emisii de dioxid de carbon, până în anul 2035 ar trebui captate și stocate de 50 sau chiar de 100 de ori mai multe emisii.

Așadar, în vreme ce țările se străduiesc să pună la dispoziție o cantitate suficientă de energie regenerabilă și energie nucleară, oamenii de știință membri ai Grupului interguvernamental privind schimbările climatice al Organizației Națiunilor Unite (ONU) afirmă că tehnologia de captare și stocare de CO2 este necesară pentru împiedicarea unei catastrofe climatice – subliniind, în același timp, că nu trebuie să ne distragă nimic atenția de la importanța fundamentală pe care o are reducerea considerabilă a emisiilor.

Fixarea carbonului de către plante, prin absorbirea dioxidului de carbon din atmosferă în timpul fotosintezei, reprezintă o acțiune naturală care poate să fie urmărită și dezvoltată prin măsuri specifice. Captarea din atmosferă și fixarea carbonului în sol sau în biomasă durabil poate fi realizată prin mai multe moduri, printre care numărându-se plantarea de garduri vii, fâșii de protecție, cultivarea leguminoaselor, utilizarea culturilor de captare și a culturilor de acoperire, agricultura conservativă, menținerea turbăriilor și împădurirea.

În momentul de față foarte multe din programe și proiectele europene au în vedere NET ZERO CO2 în 2050 și diverse stadii intermediare ale acestui indicator. Multe din aceste programe/proiecte  trebuie să fie realizate complementar cu acțiuni de stocare a CO2. Există mai multe modalități de stocare a CO2, dar cea care este deja pusă în aplicare prin diverse proiecte locale sau naționale, individuale sau colective, publice sau private, o reprezintă plantarea de arbori. Toate aceste acțiuni nu au însă și o metodologie de calcul a amprentei de carbon stocate și a certificării amprentei de CO2 dinamice (având în vedere ca acești arbori cresc, se dezvolta sau se usucă sau sunt tăiați). În acest sens Asociatia Energia Inteligentă a inființat Centrul Național Român de Stocare a Carbonului, entitate fără personalitate juridică care funcționează în cadrul Asociațieicare are următoarele atribuții:

  • Gestionează Registrul Național de Stocare a Carbonului, care să cuprindă pe toți cei care inițiază astfel de acțiuni de stocare a carbonului, să se recalculeze anual amprenta pentru acesti arbori etc.
  • Certificarea cantitatii de Stocare a CO2, care sa ateste celui care realizeaza astfel de actiuni carbonul stocat si care sa I ajute sa demonstreze respectarea cerintei de NETZEROCO2

Intenția AEI este să colaboreze cu Ministerul Mediului astfel încât acest Registru să devină un instrument oficial de încurajare și evidențiere a stocării CO2 pentru a răspunde cerințelor din Green Deal.

RomaniaEnglishRussia