Energia gratuită la prânz diminuează factura de seară. Experimentul PPC arată cum pot câștiga simultan clienții, furnizorii și sistemul energetic.

Introducerea energiei active la preț zero de către PPC pentru 5.000 de clienți reprezintă, dincolo de o campanie de marketing inteligentă, unul dintre cele mai interesante experimente de flexibilitate a consumului realizate până acum pe piața de energie din România. Dincolo de entuziasmul comunicatelor de presă, merită să privim cifrele și să înțelegem cine câștigă, cine plătește și care este logica economică din spatele acestui program.

Datele publicate de PPC arată că, în primele șase intervale orare cu energie activă gratuită, cei 5.000 de participanți au consumat în total 71 MWh, beneficiind de o reducere cumulată de aproximativ 61.000 de lei. Raportat la numărul total de participanți, câștigul mediu este modest – aproximativ 12 lei per client înscris (0,096 lei/kWh, 7,3%) sau 14,5 lei pentru fiecare client care și-a modificat efectiv comportamentul de consum (0,116 lei/kWh, 9,2%). La nivel individual, suma nu este spectaculoasă, însă valoarea experimentului nu trebuie căutată aici.

Elementul esențial este faptul că participanții au consumat cu 28,6% mai mult în intervalele gratuite decât în aceleași intervale din luna precedentă. Din cei 71 MWh consumați, aproximativ 55 MWh reprezintă consumul care s-ar fi produs oricum, iar circa 15,8 MWh constituie consum suplimentar generat de stimulentul oferit de PPC.

Întrebarea fundamentală este dacă această energie gratuită a reprezentat un cost real pentru furnizor sau dacă, dimpotrivă, a produs economii în întregul sistem energetic.

Pentru a răspunde, putem porni de la o ipoteză simplificată, dar relevantă pentru situațiile întâlnite frecvent în această perioadă. Conform datelor OPCOM pentru luna mai 2026, în lipsa consumului suplimentar la prânz, energia disponibilă în sistem a fost exportată la aproximativ 130 lei/MWh, iar energia necesară seara pentru acoperirea consumului a fost importată la aproximativ 1.200 lei/MWh.

În această situație, cei 71 MWh consumați în intervalele gratuite ar fi valorat doar 9.230 lei dacă ar fi fost exportați. În schimb, dacă aceeași cantitate de energie evită achiziții la prețurile ridicate din orele de vârf de seară, economia potențială ajunge la aproape 76.000 de lei.

Rezultatul este surprinzător. Deși PPC a acordat clienților un beneficiu de 61.000 de lei, economia realizată prin reducerea expunerii la prețurile ridicate din orele de seară poate depăși această sumă. În acest scenariu, programul nu mai apare ca o cheltuială, ci ca un mecanism de optimizare economică a portofoliului de clienți.

În cea mai favorabilă interpretare, clienții implicați câștigă 61.000 de lei, iar diferența de aproximativ 15.000 de lei rămâne în sistem (), putând fi împărțită între PPC și restul clienților prin costuri de aprovizionare mai mici. Cu alte cuvinte, nu există perdanți; surplusul de energie solară este valorificat local în loc să fie exportat ieftin, iar consumul este mutat din orele scumpe către orele cu energie abundentă.

Există însă și o interpretare mai prudentă. Nu știm câți dintre cei 71 MWh reprezintă cu adevărat consum mutat din intervalele de vârf de seară. Dacă doar cei 15,8 MWh suplimentari au contribuit efectiv la reducerea consumului din orele scumpe, atunci economia sistemică se reduce la aproximativ 17.000 de lei. În această variantă, beneficiul acordat clienților depășește economiile realizate, iar PPC suportă un cost net de aproximativ 44.000 de lei. Programul devine atunci mai degrabă un exercițiu de marketing, fidelizare și învățare a comportamentului consumatorilor.

Realitatea se află probabil între aceste două extreme. O parte din consum a fost cu siguranță mutată din alte intervale orare, o parte reprezintă consum nou, iar o altă parte s-ar fi produs oricum la prânz. Tocmai de aceea, adevărata valoare a experimentului nu constă în cei 61.000 de lei acordați clienților, ci în informațiile obținute despre flexibilitatea consumului rezidențial din România.

Pentru prima dată, un furnizor testează la scară relevantă cât de repede și cât de mult își pot adapta clienții comportamentul atunci când prețul energiei reflectă realitatea sistemului. Iar răspunsul este încurajator: peste 83% dintre participanți au reacționat la semnalele transmise și și-au modificat consumul.

Aceasta este, de fapt, miza viitorului. Pe măsură ce producția fotovoltaică va continua să crească, problema sistemului nu va mai fi lipsa energiei la prânz, ci excesul acesteia și deficitul din orele de seară. În acest context, programe precum cel lansat de PPC nu reprezintă doar o campanie promoțională, ci un posibil model pentru viitoarea piață de energie: mai puține subvenții, mai multe semnale de preț și consumatori recompensați pentru flexibilitate.

Iar dacă un MWh consumat la prânz poate evita un MWh cumpărat seara la un preț de aproape zece ori mai mare, atunci energia gratuită nu mai pare deloc gratuită. Ea devine un instrument economic prin care câștigă simultan consumatorii, furnizorii și sistemul energetic în ansamblu.

Dacă modelul PPC (cu o energie la un preț de cost), ar fi extins la toți furnizorii după ce s-ar urgenta montarea a cca 1,5 milioane de contoare inteligente conform simulării realizate de AEI s-ar obține următoarele:

• Orele cu deficit mic sau moderat (pozitive) ar avea reduceri de preț de 50–700 lei/MWh.
• Orele cu excedent mare (negative) ar coborî frecvent sub 100 lei/MWh.
• Vârfurile actuale de peste 1.200–1.350 lei/MWh ar dispărea aproape complet.
• Am avea o comprimare puternică a volatilității de aproximativ 40–800 lei/MWh în loc de 50–1.350 lei/MWh.

Programul de flexibilizare ar determina o reducere a prețurilor din orele de vârf și implicit a costurilor cu energia:

• clienții care își modifică comportamentul și consumă pe timpul zilei (prețuri mai mici în orele de vârf de producție) (0,05 – 0,11 lei/kWh, cca. 8%);
• furnizorii (costuri de achiziție mai mici) (0,01 – 0,03 lei/kWh, cca. 5%);
• clienții neparticipanți (prețuri mai mici în ofertă) (0,005 – 0,02 lei/kWh, cca. 2%);
• consumatorii industriali expuși la PZU prin contractele încheiate (0,05 – 0,15 lei/kWh, cca. 16%);