Analiză. Va ieftini energia, noua centrală de la Mintia?

Primul megawatt produs de noua centrală pe gaze de la Mintia a fost injectat în Sistemul Energetic Național (SEN), marcând un moment simbolic după aproximativ cinci ani de la oprirea fostei termocentrale pe cărbune.

Noua centrală pe gaze de la Mintia este, probabil, cel mai important proiect energetic al României din ultimii ani. Investiția, estimată la aproximativ 1,2–1,4 miliarde euro, aduce în Sistemul Energetic Național o nouă capacitate de circa 1.700 MW noi, într-o configurație de ciclu combinat gaz-abur.

Tehnic, centrala nu trebuie privită ca „două grupuri de 550 MW”, ci ca o centrală CCGT în configurație 2+1, două turbine cu gaz mari, fiecare de 550 MW, două cazane recuperatoare și o turbină cu abur comună de 600 MW. Puterea totală ajunge astfel la 1.700 MW, în funcție de condițiile tehnice și de regimul de operare.

Mintia nu este mare. Este foarte mare. Sistemul Energetic Național are nevoie de o centrală care să funcționeze multe ore pe an sau România are nevoie de flexibilitate, echilibrare și capacitatea de a produce exact în orele scumpe?

România are un sistem energetic mixt, nuclear, hidro, gaz, cărbune în retragere, eolian și fotovoltaic în creștere rapidă. În anii recenți, problema nu a fost doar lipsa capacității instalate, ci lipsa capacității disponibile exact în orele critice.

Avem ore în care producția hidro, nucleară și regenerabilă acoperă mare parte din consum. Dar avem și ore de seară, iarnă, secetă sau vânt slab în care România importă energie la prețuri ridicate.

Aici intră Mintia. Centrala poate acoperi rapid un gol mare de producție, mai ales în orele în care fotovoltaicul dispare, hidro este limitat, iar importurile sunt scumpe. Dar dimensiunea grupurilor este și avantaj, și problemă. Un grup de 550 MW nu este o baterie, nu este hidro și nu este o centrală mică de reglaj. Poate fi flexibil pentru o unitate CCGT modernă, dar tot rămâne o mașinărie industrială mare. Nu va porni și opri economic pentru orice dezechilibru minor din sistem. De aceea, ipoteza unei funcționări de 7.000–8.000 ore/an pare prea optimistă într-un sistem cu tot mai mult solar.

Costul marginal, cheia impactului asupra prețului. Prețul pe piața spot este dat, în multe intervale, de ultima tehnologie necesară pentru acoperirea cererii. Dacă ultimul MWh vine din import scump sau dintr-o centrală pe gaz mai veche, prețul este ridicat. Dacă Mintia intră în locul acelei surse, poate reduce prețul marginal.

Dar Mintia nu va reduce toate prețurile. Nu poate concura cu fotovoltaicul la prânz, când prețul marginal al solarului este aproape zero. Nu poate concura cu hidro ieftin în perioade bogate în apă. Nu poate concura cu nuclearul în bandă.

Mintia va influența mai ales orele de dimineață, orele de seară, zilele de iarnă, perioadele cu vânt slab, perioadele cu importuri scumpe si situațiile de stres în sistem.

Deci efectul nu va fi „prețuri mici permanent”, ci mai degrabă „mai puține vârfuri extreme de preț”.

La 1.700 MW instalați, producția anuală depinde enorm de numărul de ore echivalente de funcționare.

Astfel:

• 2.000 ore/an înseamnă circa 3,4 TWh/an;
• 3.000 ore/an înseamnă circa 5,1 TWh/an;
• 4.000 ore/an înseamnă circa 6,8 TWh/an;
• 5.000 ore/an înseamnă circa 8,5 TWh/an;
• 6.000 ore/an înseamnă circa 10,2 TWh/an;
• 7.000 ore/an înseamnă circa 11,9 TWh/an.

Capacitatea teoretică de aproape 12 TWh/an presupune un factor de utilizare foarte ridicat, de peste 75–80%. Acest lucru ar fi posibil doar dacă gazul este competitiv, cererea regională este mare, interconexiunile permit export și regenerabilele nu comprimă prea mult prețurile în timpul zilei.

Scenariul de bază – 4.000–5.000 ore/an. Cel mai probabil scenariu pentru perioada 2028–2030 este ca Mintia să funcționeze între 4.000 și 5.000 ore/an. Asta înseamnă o producție anuală de aproximativ 6,8–8,5 TWh.

În acest scenariu, centrala nu merge permanent în bandă. Funcționează mult iarna, seara și în perioade de deficit regional. Vara, în zilele cu producție solară mare, poate fi redusă sau chiar oprită în anumite intervale.

Asta ar reducere prețul mediu PZU față de scenariul fără Mintia cu cca 5–10%; reducere semnificativă a importurilor în orele scumpe, scădere a numărului de ore cu prețuri extreme, creștere a siguranței în alimentare, presiune economică pe centralele mai vechi și mai ineficiente.

Acesta este scenariul cel mai echilibrat. Mintia devine importantă, dar nu domină piața în fiecare oră.

Scenariul optimist – 5.500–7.000 ore/an. Acest scenariu presupune trei condiții favorabile, gaz competitiv, inclusiv din Marea Neagră și mai ales suficient în orice moment (!!!), interconexiuni suficiente pentru export si cerere regională ridicată în Ungaria, Serbia, Bulgaria și Balcani.

În acest caz, Mintia poate produce 9–12 TWh/an. România ar putea deveni exportator net în multe intervale, iar centrala ar concura nu doar în România, ci regional.

Apreciem că vor exista prețuri medii cu 10–15% mai mici decât în scenariul fără Mintia, reducere puternică a importurilor, exporturi mai mari în orele de deficit regional si creșterea rolului României ca Pol energetic european.

Totuși, acest scenariu are o probabilitate mai redusă, pentru că fotovoltaicul și bateriile cresc rapid. Cu cât apar mai mulți MW solari și mai multe baterii, cu atât o centrală mare pe gaz are mai puține ore foarte profitabile.

Scenariul restrictiv – 2.000–3.000 ore/an. Mintia este foarte mare, iar sistemul va avea tot mai multe regenerabile și baterii. În acest caz, centrala nu mai este folosită ca producător de energie de bază, ci ca producător de siguranță. Funcționează mai ales iarna, seara, în episoadele fără vânt, când hidro este slab, când importurile sunt scumpe, pentru servicii de sistem etc.

Producția anuală ar putea fi de 3,4–5,1 TWh, iar impactul estimat este că are efect redus asupra prețului mediu anual, dar un efect important asupra prețurilor de vârf si venituri mai mari din flexibilitate, capacitate și servicii de sistem. Probabil recuperarea investiției este mai dificilă doar din vânzarea energiei pe PZU.

În acest scenariu, Mintia nu este neimportantă. Din contră, devine o centrală de securitate energetică. Dar economic, nu ar mai fi o centrală care câștigă din volum mare de energie, ci din valoarea orelor rare și scumpe.

Centrala Mintia are două turbine de peste 550 MW fiecare sunt excelente pentru randament, dar mai dificile pentru reglaj fin. Într-un sistem cu mult solar, diferența dintre prânz și seară poate deveni brutală.

Exemplu simplificat:

• la ora 13:00, România poate avea mult fotovoltaic și preț mic;
• la ora 19:00, solarul dispare, consumul rămâne mare, iar prețul crește;
• Mintia devine utilă exact în această rampă de seară.

Dar dacă prețul este mic timp de 6–8 ore pe zi, centrala trebuie să decidă dacă rămâne pornită la sarcină redusă sau se oprește. Aici apar costurile de pornire, limitele tehnice, contractele de gaz, costul dezechilibrelor pe piața de gaze și strategia de ofertare.

De aceea, bateriile devin esențiale. Dacă investitorul dezvoltă și capacități mari de stocare, combinația gaz + baterii poate fi mult mai profitabilă decât centrala singură. Bateriile pot absorbi energie ieftină la prânz și pot livra seara, în timp ce Mintia acoperă perioadele mai lungi de deficit. Dezvoltatorul a anunțat și intenția unor investiții masive în baterii, de ordinul a 2.500 MW în mai multe locații, inclusiv la Mintia. Asta sugerează că și investitorul se așteaptă ca flexibilitatea și serviciile de sistem să devină esențiale pentru monetizarea centralei într-un sistem cu multe regenerabile.

Mintia va reduce importurile în orele în care România cumpără energie scumpă din regiune. Dar nu va elimina complet importurile. Importurile depind de prețul regional, producția hidro, disponibilitatea nucleară, producția eoliană, consumul intern, capacitatea de interconexiune si prețul gazului. Dacă Ungaria sau Serbia au prețuri mai mici într-o anumită oră, România poate importa chiar dacă Mintia există. Piața nu funcționează patriotic, ci economic. Centrala va produce când prețul pieței acoperă costul marginal și costurile operaționale.

Consumatorul final nu va vedea automat o scădere egală cu reducerea de pe PZU. Factura include energie activă, tarife de transport, distribuție, taxe, contribuții, marja furnizorului, mecanisme de sprijin sau plafonare, dacă există. Mintia poate reduce componenta de energie în anumite perioade, dar nu poate controla toată factura.

Cel mai realist efect este scăderea prețurilor angro în orele scumpe, volatilitate mai mică, risc mai mic de crize de aprovizionare si presiune descendentă asupra contractelor pe termen mediu.

In concluzie Mintia va ajuta Sistemul Energetic Național, dar nu va transforma automat România într-o piață cu energie ieftină permanent. Centrala este foarte valoroasă pentru securitate, pentru reducerea importurilor scumpe și pentru acoperirea vârfurilor de consum. Totuși, într-un sistem cu tot mai mult fotovoltaic, eolian și baterii, este puțin probabil să funcționeze constant ca o termocentrală clasică.

Estimarea AEI este că punerea în funcțiune va fi treptată (2026–2027), cu o producție parțială si o funcționare de 4.000–5.000 ore/an (2028–2030), cu o producție probabilă de 7–9 TWh/an. Impactul pe prețul mediu va fi o scădere de 5–10% față de scenariul fără Mintia, dar cu un impact mare pe vârfuri de preț.

Mintia nu va ieftini energia în toate orele, dar va reduce riscul ca România să cumpere scump exact când are cea mai mare nevoie de energie. Valoarea ei reală nu va fi doar în MWh produși, ci în MWh produși la momentul potrivit.