Dezvoltarea pieței de energie din surse regenerabile și a capacităților de stocare în România

Cu toții știm că în ultimii ani au fost puse la dispoziția investitorilor surse de finanțare pentru astfel de investiții. Anul trecut Planul Național de Redresare și Reziliență în cadrul Componentei 6 – Energie a lansat o procedura competitivă pentru sprijinirea investițiilor destinate instalării de noi capacități de producere a energiei din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare integrate. Din păcate nici în prezent evaluarea acestor proiecte nu este finalizată și contractele de finanțare nu sunt semnate cu beneficiarii (se dovedește a fi un proces lung și anevoios în ciuda constrângerilor de termene impuse de Mecanismul pentru Redresare și Reziliență). De asemenea, Programul Operațional Infrastructură Mare a lansat la finalul anului 2022 mai multe apeluri de proiecte dedicate mediului privat, autorităților publice și operatorilor de apă atât pentru producție cât și pentru autoconsum. În cazul acestor proiecte marea provocare este finalizarea investițiilor (punerea în funcțiune a centralelor) până în decembrie 2023, data finală de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în exercițiul financiar 2014-2020.

În plus, de curând a fost publicat spre informare Proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea cadrului juridic general pentru implementarea și funcționarea mecanismului de sprijin prin Contracte pentru Diferență pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon.

În ceea ce privește capacitățile de stocare, Ministerul Energiei a lansat la finalul lunii noiembrie 2022 procedura competitivă – Schemă de ajutor de stat având ca obiectiv Sprijinirea investițiilor în dezvoltarea capacităților de stocare a energiei electrice (baterii) Pilonul I. Tranziția verde – Componenta C6. Energie, Investiția I.4 – Lanț industrial de producție și/sau asamblare și/sau reciclare a bateriilor, a celulelor și panourilor fotovoltaice (inclusiv echipamente auxiliare) și noi capacități de stocare a energiei electrice, sub-măsura 3: Dezvoltarea capacităților de stocare a energiei electrice (baterii). În cadrul acestui apel de proiecte au fost depuse 26 de proiecte aflate în evaluare.

Astfel, putem aprecia că în România în ultimii ani, s-a înregistrat pe de-o parte un apetit mare pentru astfel de tipuri de investiții cât și o dezvoltare accelerată a instalațiilor de producere a energiei electrice din surse regenerabile.

Și mai urmează…

Fondul pentru Modernizare (FM) este cel mai nou instrument de finanțare pus la dispoziția țării noastre ce contribuie la obiectivele Pactului ecologic european (Green Deal) prin sprijinirea unei tranziții juste din punct de vedere social către o economie verde, va pune și el la dispoziția investitorilor apeluri de proiecte dedicate producerii de energie din SRE, cât și autoconsumului pentru entități publice dar și entități private. De curând conducerea Ministerului Energiei a făcut publică informația că și instalațiile de stocare (baterii și acumulare prin pompaj) reprezintă o prioritate care va fi operaționalizată în cel mai scurt timp posibil.

Statele membre care, în anul 2013, au înregistrat un PIB pe cap de locuitor la prețurile pieței (în euro) sub 60% din media Uniunii sunt beneficiare ale FM, respectiv: Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia.

FM a fost instituit de Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814, pentru sprijinirea investițiilor în modernizarea sistemelor energetice și îmbunătățirea eficienței energetice, inclusiv finanțarea proiectelor de investiții la scară mică, în concordanță cu obiectivele cadrului de politici ale Uniunii privind clima și energia pentru 2030 și cu obiectivele pe termen lung prevăzute în Acordul de la Paris.

Perioada de implementare a FM este 2021-2030.

Marele impediment al tuturor acestor investiții este obținerea ATR-urilor, conectarea centralelor la rețea sau limitarea producției din instalații deja conectate la sistem.

O soluție ar fi ca odată cu dezvoltarea surselor regenerabile de energie care aduc atât beneficii economice, cât și mediului înconjurător, să se dezvolte și instalațiile tehnice, să fie o complementaritate și sinergie între aceste tipuri de investiții.

Un preț mai mic la electricitate este crucial pentru mediul de afaceri cât și dezvoltarea economică. Acestea, la rândul lor, sunt din ce în ce mai corelate cu aspectele de mediu în multe domenii, de exemplu accesul la finanțare,  DNSH, cerințele ESG etc.

Una dintre probleme este starea tehnică a rețelelor de distribuție (sunt necesare atât modernizări, cât și extinderi) și capacitatea acestora. Și în acest caz, Ministerul Energiei tot prin intermediul FM, Programul cheie 3, are în derulare un apel de proiecte dedicat operatorilor de distribuție pentru a sprijini extinderea și modernizarea rețelei de distribuție a energiei electrice. La data de 22 august erau depuse 32 proiecte dintre care 8 semnate și aflate deja în implementare.

Așa cum anunțam la început problema care ar trebui soluționată este echilibrarea  energie în sistem.

Într-o anumită măsură, remediul pentru această situație este gestionarea eficace prin utilizarea stocării energiei. De exemplu, cea mai mare producție din fotovoltaice are loc în sezonul de vară. În același timp, condițiile meteorologice (temperaturile) extreme afectează negativ eficiența panourilor fotovoltaice – în zilele foarte calde producția lor este mai mică decât la aceeași intensitate a soarelui în zilele mai reci. De aceea este important să gestionăm energia prin stocarea acesteia în timpul orelor de vârf.

De exemplu: daca energia produsă de un parc eolian sau fotovoltaic în luna mai va fi stocată între orele 11.00 și 15.00 (când există cea mai mare producție din surse fotovoltaice), iar între orele 18:00 și 22.00 se va vinde un volum de energie distribuit uniform, vom avea un impact pozitiv asupra încărcării rețelei. Acest lucru este foarte important pentru calculul economic al producătorului. Datorită utilizării unui astfel de mecanism, prețul mediu de vânzare a energiei electrice în luna mai de la o fermă fotovoltaică cu o capacitate de stocare ar fi cu aproximativ 33% mai mare decât fără capacitate de stocare.

Prin exemplul de mai sus vedem cât de mare este potențialul stocării energiei. Desigur, o astfel de gestionare a energiei, pentru a fi eficientă, necesită pregătirea unui calendar pentru stocarea și vânzarea energiei pentru o anumită instalație pe baza unui număr de factori, inclusiv prognozarea prețurilor energiei de schimb și a cererii de energie electrică.

Pentru a pune în practică aceste modele de business sunt necesare o serie de acțiuni. Un factor important este utilizarea comercială a stocării în instalațiile SRE în timpul orelor în care o astfel de instalație nu funcționează, și anume încărcarea (cumpărarea) energiei din rețea și descărcarea acesteia. Din păcate, o astfel de operațiune necesită ca producătorul să aibă o licență pentru comercializarea energiei electrice.

În ceea ce privește producătorii/investitorii, principalul obstacol îl reprezintă costurile ridicate de stocare a energiei, dar este de așteptat ca, odată cu dezvoltarea tehnologiilor, aceste instalații să devină treptat mai ieftine, așa cum a fost cazul panourilor fotovoltaice, sau să fie introduse alte stimulente de piață, de exemplu diferite tipuri de subvenții (ex. finanțare prin Fondul pentru Modernizare).

Din punct de vedere al reglementărilor legale operatorii de rețea califică instalațiile de stocare (cu excepția micro-instalațiilor) drept sursă de generare, prin urmare, un producător care dorește să racordeze o instalație de stocare a energiei electrice, de exemplu cu o capacitate de 2 MW, la o instalație de aceeași capacitate, este obligat automat să solicite conectarea la rețea pentru 4 MW.

Stocarea energiei este necesară astăzi în diferite puncte ale sistemului energetic și ar trebui, de asemenea, să completeze sursele la scară largă, cum ar fi parcurile eoliene și parcurile fotovoltaice, astfel încât eliminarea barierelor de mai sus ar avea cu siguranță un impact pozitiv asupra dezvoltării potențialului SRE.

În concluzie, astăzi provocarea nu este de a produce energie din SRE, ci de a echilibra energia verde.

În final reiterăm că România trebuie să contribuie și ea la toate angajamentele asumate la nivel european de a renunța la combustibilii fosili și să atingă neutralitatea climatică până în 2050, prin creșterea ponderii de energie regenerabilă în mixul energetic național.

Cu toate acestea capacitatea administrației publice de a pune la dispoziția mediului de afaceri instrumente de finanțare care să permită implementarea investițiilor în termene rezonabile este limitată și subdimensionată ceea ce conduce la întârzieri în operaționalizarea schemelor de finanțare și automat la implementarea proiectelor.

Autori

Cristina Badica

Raul Toma Luciana Cotutiu