Despre Proiecte de Referinţă în Industria Gazelor Naturale – Partea I

“Preluarea şi adaptarea unor motoare din tehnica aviatică a determinat construirea pe plan mondial a unor compresoare care foloseau pentru comprimare principiul centrifugal, realizat la viteze foarte mari (10.000÷15.000 rotaţii/minut). În anul 1965, România devenea prima ţară din Europa care construia o staţie de comprimare, amplasată pe o conductă magistrală, care folosea turbocompresoare, turbină cu gaze şi compresor centrifugal, produse de firma Sulzer. Puterea unitară a compresoarelor era de 2460 kW şi aveau o raţie de comprimare de 1,16 (Foto 1).”

Există o mână de oameni care de ani buni îşi dau toată osteneala să ne aducă aminte că în istoria industriei de gaze naturale din România există proiecte de referinţă.

Recunosc că nu am înţeles din primii ani de muncă importanţa şi valoarea acestui demers. Mai mult, pot spune că mulţi ani l-am chiar ignorat. Cu timpul însă am realizat că identificarea, recunoaşterea şi promovarea chibzuită a proiectelor de referinţă realizate de o organizaţie, îi poate aduce acesteia multe beneficii. În primul rând îi oferă un punct de sprijin solid în a înţelege de unde vine, unde este ea astăzi şi încotro poate sa meargă. Apoi cred că astfel de proiecte sunt piloni de bază în promovarea şi creşterea prestigiului unei organizaţii.

Ce poate să te recomande mai bine decât un proiect pus în funcţiune la timp, în limita bugetului, realizat fară incidente de muncă în perioada de execuţie şi care să funcţioneze la parametri proiectaţi? Şi mai cred că proiectele de referinţă pot aduce o imensă energie pozitivă, atât de necesară în momentele complexe.

Departe de mine gândul de a transforma această platformă de comunicare într-un loc de prezentare a unor idei teoretice. S-au scris cărţi pe această temă de oameni cu mai multă înclinaţie. Vreau doar să spun că este un subiect de care îmi aduc aminte atunci când aflu în curtea unor companii din industria gazelor naturale concepte şi proiecte tehnice a căror realizare merită atenţia cuvenită.

Recent am descoperit staţia de comprimare gaze naturale Egtved a operatorului de reţea Energinet din Danemarca (Foto 2, 3, 4). O soluţie tehnică a cărei eficienţă, flexibilitate în operare, siguranţă în funcţionare şi arhitectură cred că merită titlul de proiect de referinţă.

Amplasată în nodul tehnologic cheie al reţelei naţionale de transport la înaltă presiune a gazelor naturale, staţia de comprimare face legătura între gazele provenite din platformele offshore Arne şi Tyra din Marea Nordului, depozitele de înmagazinare Lille Troup şi Stenlille şi reţelele naţionale de transport gaze la înaltă presiune ale Germaniei, Danemarcei şi Suediei.

Proiectarea, achiziţia echipamentelor, construcţia şi punerea în funcţiune a staţiei de comprimare a fost atribuită consorţiului Max Streicher & Per Aarsleff & Johan Bunte. Proiectul a fost demarat în anul 2011 şi a fost pus în funcţiune în 2013, efortul investiţional fiind de 63,2 milioane Euro (aproximativ 2,6 milioane Euro/MW putere instalată).

Referitor la arhitectura deosebită a construcţiilor civile şi la designul instalaţiilor tehnologice trebuie menţionat faptul că acestea au fost aliniate unor cerinţe mai largi ale guvernului danez de îmbunătăţire a aspectului vizual al infrastructurii naţionale de producţie şi transport energie.

Închei această introducere cu o notiţă. În anul 1966, imediat după punerea în funcţiune cu succes a staţiei de la Băţanii Mari, începea proiectarea celei de-a doua staţii de turbocompresoare din reţeaua de transport gaze din România. Este vorba de staţia Oneşti (proiect tehnic nr. 2901/5208, realizat de Secţia de Proiectare Braşov, actualul Gazproiect Braşov). Merită amintit faptul că dezvoltarea proiectului tehnic a pornit de la schiţe de arhitectură şi design industrial similare ca nivel de detaliu cu cele folosite în proiectul Egtved.

[1] Dumitru Chisăliţă, O Istorie a Gazelor Naturale din România, AGIR 2009

[2] C.F. Møller, http://www.cfmoller.com/p/-en/compressor-station-egtved-i2653.html