Dacă America închide robinetul motorinei, România va plăti mai mult la pompă

Există decizii luate la Washington ale căror costuri ajung, în câteva săptămâni, pe bonul unui șofer din România. O eventuală interdicție a exporturilor americane de motorină ar fi una dintre ele. Măsura este, deocamdată, o propunere, nu o decizie adoptată. Dar ar fi o greșeală să așteptăm anunțul oficial înainte să înțelegem dimensiunea riscului.

SUA exportă către întreaga lume aproximativ 1,4–1,6 milioane de barili pe zi de distilate petroliere, categorie formată în principal din motorină. Potrivit Agenția Internațională a Energiei (AIE), exporturile au fost de 1,56 milioane barili pe zi în trimestrul II 2026. În iunie, cea mai recentă lună pentru care erau disponibile date AIE, au fost de 1,432 milioane barili pe zi. Vorbim despre un furnizor pe care piața mondială nu îl poate șterge din calcule printr-o simplă declarație politică.

Cererea mondială de diesel este de ordinul a 30 de milioane de barili pe zi. Exporturile americane reprezintă astfel aproximativ 5% din cererea mondială. Pare puțin doar dacă ignorăm cum funcționează o piață tensionată: prețul este decis de ultimii barili disponibili, de cei pentru care importatorii trebuie să concureze. AIE arată că motorina este deja punctul vulnerabil al pieței petroliere, în condițiile pierderilor de ofertă din Orientul Mijlociu și Rusia și ale presiunii asupra rafinăriilor.

Europa este expusă direct. Livrările americane către continent au coborât de la circa 540.000 barili pe zi la începutul lui august la circa 350.000 barili pe zi spre sfârșitul lunii. Importurile europene totale de motorină fuseseră de aproximativ 1,56 milioane barili pe zi în iulie. Dacă raportăm cele 350.000 de barili la această bază, obținem aproximativ 22%. Este o comparație orientativă între perioade diferite, nu o cotă oficială a SUA în importurile Europei din septembrie. Dacă rotunjim importurile la 1,5 milioane barili pe zi, rezultatul aritmetic este circa 23%.

Necesarul Uniunii Europene este de ordinul a 4,3 milioane barili pe zi, calculat din consumul anual de gas/diesel oil raportat de Eurostat pentru 2024. Cele 350.000 de barili pe zi reprezintă, raportate la acest consum, aproximativ 8%. Și aici precizia contează: livrările sunt raportate pentru Europa, în timp ce baza de consum privește UE-27, iar datele provin din perioade diferite. Cifra de 8% arată ordinul de mărime al expunerii, nu dependența exactă a UE în septembrie 2026.

O interdicție americană nu ar însemna că fiecare litru care pleacă acum din SUA spre Europa dispare definitiv din consum. Comercianții ar căuta alte surse, iar rafinăriile ar încerca să răspundă. Întrebarea este la ce preț. Când mai mulți cumpărători licitează pentru aceleași cargouri, factura crește înainte să apară o penurie la pompă.

Într-un scenariu de interdicție completă menținută câteva luni, estimam o scumpire suplimentară a motorinei la pompă de aproximativ 0,10–0,25 euro/litru în Europa, față de situația în care SUA continuă să exporte, independent de evoluțiile crescătoare ale țițeiului/motorinei din ale cauze (Blocarea Stramtorii Hormus, Blocarea Bab el-Mandeb, Reducerea capacității de rafinare a Rusiei). Conform analizelor AEI, pentru România, scenariul central presupune o creștere a cotației angro cu 15–35 dolari/baril, un curs rotunjit de 4,5 lei/dolar și transmiterea costului în prețul cu TVA. Calculul dă aproximativ 0,51–1,20 lei/litru. Sunt ipoteze și rezultate de scenariu, nu o prognoză oficială și nici o scumpire deja produsă.

La 26 septembrie 2026, motorina standard se situa în jurul a 10,95–11,05 lei/litru, în funcție de sursa de monitorizare și de stație. Din acest punct, 11,50 lei/litru înseamnă încă aproximativ 55 de bani. Dacă ar fi anunțată acum o interdicție totală și cotațiile europene ar reacționa, acest prag ar putea fi atins în circa una până la două săptămâni. Pragul de 12,20 lei/litru cere o creștere de aproximativ 1,25 lei și ar putea fi atins în trei până la șase săptămâni, dar numai dacă restricția persistă, oferta alternativă rămâne insuficientă și majorarea angro ajunge la pompă. Al doilea prag nu este inevitabil.

Interdicția poate scumpi și țițeiul. Dar ea ar lovi direct piața motorinei. Brent ar putea urca din cauza altor crize, dar rafinăriile americane ar putea, dimpotrivă, să cumpere mai puțin țiței dacă reduc producția destinată exportului. Tocmai de aceea prețul motorinei poate crește puternic chiar fără o creștere comparabilă a țițeiului.

România nu poate controla decizia Statelor Unite. Poate însă refuza să fie luată prin surprindere. Guvernul ar trebuie să afle ce volume și ce rute de aprovizionare sunt disponibile, în ce condiții pot fi folosite stocurile și cum vor fi protejate transportul de marfă, agricultura și serviciile esențiale dacă prețul continuă să urce. Așteptarea pasivă nu este o politică energetică.

Riscul nu este că mâine dispare motorina din benzinării. Riscul este ca Europa să găsească motorină doar plătind tot mai mult pentru ea, iar economia României să se confrunte cu a treisprezecea criză din Policriza în care este, să primească încă un șoc de cost. Dacă interdicția rămâne doar o propunere, nu există un termen justificat pentru pragurile de 11,50 sau 12,20 lei din cauza ei. Dacă devine realitate, timpul de reacție se va măsura în săptămâni, nu în ani.