Raportul Agenției Internaționale a Energiei (IEA) din 2021 referitor la reducerea emisiilor de metan din sectorul de petrol si gaze

Conform unui raport ale Agenției Internaționale a Energiei (IEA) din 2021 referitor la reducerea emisiilor de metan din sectorul de petrol si gaze, (raportul poate fi citit aici) deși o parte din masurile pentru a reduce emisiile de metan ar avea un cost net-zero  companiile nu adoptă aceste măsuri din cauza a trei impedimente: deficit informațional, deficit de infrastructură și deficitul unui mediu investițional care să încurajeze reducerea emisiilor de metan.   

Deficitul informațional constă în faptul că, în cadrul unor companii încă nu este înțeles rolul pe care îl au emisiile de metan asupra mediului înconjurător și nici nu sânt cunoscute modalitățile tehnice pentru a reduce aceste emisii.

Deficitul de infrastructură se refera la faptul că, exista cazuri în care deși emisiile de metan ar putea fi descoperite cu posibilitatea ulterioara de valorifica, nu există infrastructura capabila sa capteze acel gaz iar apoi sa îl comercializeze. Companiile fără această infrastructură nu au un motiv la fel de puternic pentru a depista și reduce emisiile de metan. Aceasta situație se întâlnește mai ales in cazul gazului petrolier asociat (GPA) care rezultă în urma explorărilor de petrol. Măsurile de reducere a emisiilor de metan trebuie sa fie corelate cu posibilitatea de a folosi acel gaz și cu încurajarea folosirii metanului ca și sursa de energie.

Deficitul unui mediu investițional care încurajează reducerea emisiilor de metan se referă la stimulentele și beneficiile care sunt asociate acestor investiții. Deoarece companiile au o resursa limitată ele vor decide sa investească în proiectele care au o rata mai mare de profitabilitate. Pentru a stimula investițiile în reducerea emisiilor de metan trebui introdus și criteriul sustenabilității mediului în viitoarele oportunități de finanțare și dezvoltare a proiectelor din industria de petrol si gaze.

Raportul IEA pe lângă companii se refera și la rolul pe care trebuie sa îl joace guvernele împreună agențiile de reglementare pentru a încuraja reducerea emisiilor de metan. Conform raportului exista 4 abordări prin care se poate facilita reducerea emisiilor de metan: modelul prescriptiv în care prin reglementări li se cere operatorilor să adopte sau să nu adopte explicit anumite măsuri (de exemplu să schimbe anumite tipuri de echipament pana la o anumita dată, sau sa folosească doar un anumit timp de echipament); modelul bazat pe stabilirea unor criterii de performanță în care li se cere companiilor din piața să atingă niște limite de emisii de metan fără a li se recomanda în ce mod pot sa facă acest lucru ; modelul bazat pe masuri economice prin care sunt penalizate sau recompensate anumite comportamente a mediului de business cu privire la reducerea emisiilor de metan (de exemplu Norvegia a impus o taxa pe emisii de metan; Nigeria are deduceri de taxe pe profit pentru echipamente care reduc emisiile) și modelul bazat pe masuri de informare cu privire la emisiile de metan. Modelul bazat pe măsuri de informare are în vedere impunerea unor standarde de monitorizare și raportare a emisiilor de metan. Raportarea corecta și cât mai exacta a emisiilor de metan va face ca implementarea masurilor de reducerea emisiilor de metan sa fie mai ușoara dar va crea în același timp și concurență in cadrul companiilor care au emisii de gaz metan pentru ca cuantumul emisiilor de metan va reprezenta un indicator de performanta luat în calul de alți jucători din piață fie ei investitori sau cumpărători de gaz metan.   

Aceste modele și recomandări sunt o încercare a Agenției Internaționale a Energiei (EIA) de a ajuta companiile și guvernele să își creeze un plan pentru reducerea emisiilor de metan. Ele pot fi adoptate separat sau cumulat în funcție de particularitățile companiilor și a statelor.