La prima vedere, faptul că energia solară a acoperit aproximativ 70% din consumul de energie electrică al României la prânzul zilei de 19 iunie 2026 pare o performanță remarcabilă. Din punct de vedere tehnic și al tranziției energetice, este într-adevăr un rezultat notabil. Însă întrebarea relevantă pentru consumatori este alta: s-a tradus această performanță în energie mai ieftină?
Datele pieței arată că răspunsul nu este atât de simplu.
La orele de maximă producție fotovoltaică, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au scăzut puternic. La ora 11, prețul energiei electrice a fost de aproximativ 47,8 lei/MWh, iar la ora 12 de circa 59,8 lei/MWh. Dar această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel nu scade prețul energiei electrice în România. În schimb, la vârful de consum din intervalul de seară, când producția solară este practic inexistentă, prețul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Diferența dintre cele două momente este de aproape 23 de ori.
Această volatilitate extremă evidențiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea și valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă.
Comparația cu o piață „normală”
Pentru a înțelege mai bine situația, merită comparată cu iunie 2019, ultimul an în care piața energiei electrice nu era influențată de crize energetice, intervenții administrative sau dezechilibre majore.
În iunie 2019, prețul mediu al energiei pe PZU România se situa în intervalul 45–55 euro/MWh. În schimb, pe 19 iunie 2026, prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh.
Rezultă că:
- prețul mediu al energiei electrice din 19 iunie 2026 a fost de aproximativ două ori mai mare decât nivelul caracteristic lunii iunie 2019;
- energia solară a redus semnificativ prețurile în orele de prânz;
- însă costurile ridicate din intervalul de seară au compensat și chiar au depășit beneficiile generate de energia ieftină din timpul zilei.
Mai mult, diferența foarte mare dintre prețurile de la prânz și cele din timpul serii obligă sistemul energetic să se bazeze pe surse flexibile – hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare – pentru a acoperi consumul atunci când fotovoltaicul nu mai produce. Costul acestor resurse se reflectă inevitabil în prețurile ridicate din orele de vârf.
Cât a costat energia în ansamblu?
Pentru 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, iar prețul mediu zilnic s-a situat a fost de 554 lei/MWh.
Prin comparație, în 2019, prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh.
Dacă presupunem că nivelul consumului național și profilul de consum au fost comparabile între cele două perioade, rezultă că energia consumată în România pe 19 iunie 2026 a avut un cost total estimat de 2,1–2,4 ori mai mare decât într-o zi similară din iunie 2019.
Cu alte cuvinte fotovoltaicul a redus dramatic prețurile în timpul zilei, însă nu a eliminat necesitatea unor surse costisitoare de energie în intervalul 19:00–22:00, iar sistemul a continuat să plătească foarte scump energia necesară exact în perioada cu cel mai ridicat consum.
Paradoxul fotovoltaic
Comparația dintre 2019 și 2026 este relevantă.
La 19 iunie 2019:
- fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz;
- nu existau excedente semnificative de producție solară;
- prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei;
- diferența dintre prețul minim și cel maxim era redusă.
La 19 iunie 2026:
- fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz;
- energia produsă în acel interval a avut o valoare economică foarte scăzută;
- după apus, producția solară a trebuit înlocuită rapid cu energie hidro, gaze, importuri sau stocare;
- costul energiei la vârf de consum a fost de 23 de ori mai mare decât la prânz.
De aici rezultă ceea ce poate fi numit paradoxul fotovoltaic: cu cât producția solară este mai mare în absența unor capacități suficiente de stocare și flexibilizare, cu atât valoarea economică a energiei produse la prânz scade, în timp ce energia necesară seara rămâne foarte scumpă.
Două răspunsuri la aceeași întrebare
La întrebarea „Este o realizare faptul că fotovoltaicul a acoperit 70% din consum?” există două răspunsuri corecte:
- Din punct de vedere tehnic: da. Este o performanță remarcabilă pentru integrarea energiilor regenerabile și pentru reducerea emisiilor de carbon.
- Din punct de vedere economic: nu neapărat. În lipsa unor capacități semnificative de stocare, a managementului inteligent al consumului și a unei flexibilități sporite a sistemului, excedentul solar din timpul zilei reduce prețurile doar temporar, fără a diminua suficient costurile din orele critice de seară.
Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă. Fotovoltaicul a produs masiv exact în intervalul în care valoarea economică a energiei era cea mai redusă, iar după apus sistemul a fost nevoit să înlocuiască această producție cu surse mult mai costisitoare.
Fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului de energie din timpul zilei, România riscă să se confrunte tot mai frecvent cu acest paradox, abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, diferența dintre cele două ajungând, în cazul zilei de 19 iunie 2026, la un raport de aproximativ 23 la 1.
More Stories
Exportăm electricitate ieftină, importăm dependență energetică scumpă
Analiza AEI. Sărăcia energetică a depășit pragul sistemic în România si până la finele anului va cuprinde o treime dintre romani
România într-o continuă criză energetică, 1990–2026
Cu cât ar putea scădea prețul gazelor naturale după începerea exploatării gazelor din Marea Neagră prețul la gaze