Transportul pe hidrogen, o provocare acceptată și de România

Solaris Urbino 12. Sună a proiect mai degrabă inițiat de Jeff Bezos sau Elon Musk pentru escapadele lor în spațiu. Dar nici pe departe! Este primul autobuz cu hidrogen pe care l-au întâlnit românii. S-a întâmplat în luna octombrie acestui an, când autobuzul viitorului le-a oferit administrațiilor locale din România posibilitatea de a se familiariza cu cea mai nouă tehnologie de propulsie, o sursă de energie complet curată.

12 orașe a traversat, la noi,  autobuzul produs de compania poloneză Solaris Bus & Coach, unul dintre cei mari fabricanți europeni de autobuze și troleibuze. Lansat în iunie 2019, la Summitul Global pentru Transport Public din Stockholm, Solaris Urbino 12 este alimentat cu hidrogen și oferă o autonomie de până la 400 km, păstrând avantajele unui motor electric.

Cu alte cuvinte, Solaris cu hidrogen folosește un set de celule de combustie pentru a genera energie. Hidrogenul furnizat celulelor de combustie este transformat în electricitate, care la rândul său alimentează direct sistemul de acționare a autobuzului care constă într-o punte motoare cu acționarea în roți.

Unul dintre susținătorii acestui proiect în România este nimeni altul decât Ioan Iordache, director executiv al Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului, care a explicat, în cadrul evenimentului „Transport Ecologic Urban și Interurban”, derulat de Asociația Energia Inteligentă, că țara noastră nu este străină de folosirea acestui tip de energie curată.

“Hidrogenul a fost cu mult înaintea altor combustibili utilizați în transport. Marea problemă a fost aceea că este mai dificil să stochezi un gaz decât să stochezi un lichid. În plus se punea problema de unde se poate face rost de acesta. Petrolul era la îndemână.  La inceput era utilizat petrolul lampant pentru iluminat, după care a venit benzina, si asa mai departe. Asadar, hidrogenul nu este nou.  Hidrogenul este utilizat în România în industrie de aproape 100 de ani. Suntem unul dintre puținii producători de hidrogen din lume, producem hidrogen pentru diverse aplicații – chimie, petrochimie, agrochimie, în industria sticlei, în industria electronicelor, pentru inox, și așa mai departe. Lucrul care ne dă puțin în spate, spre deosebire de folosirea altor combustibili alternativi, este infrastructura. Îți trebuie o infrastructură pentru așa ceva.  La infrastructură s-a stat până acum cel mai bine la electricitate. S-a stat, nu se stă! Pentru că până acum nu s-a pus problema unui consum atât de mare pentru industria auto”, a spus Ioan Iordache.

Care sunt avantajele hidrogenului?

Există mai multe tipuri de hidrogen, în funcție de procesul de producție și de emisiile de gazecu efect de seră.  Hidrogenul curat, adică „hidrogen regenerabil” sau „hidrogen verde” este produs prin electroliza apei folosind electricitate din surse regenerabile și nu emite gaze cu efect de seră în timpul producerii. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, citat de europarl.europa.eu, numai hidrogenul verde – produs din surse regenerabile – poate contribui în mod durabil la atingerea neutralității climatice pe termen lung.

„Hidrogenul are un mare avantaj: are autonomie mult mai mare.  La autobuzul pe hidrogen, la care am contribuit și eu să fie în țară (o săptămână l-am exploatat la Râmnicu Vâlcea), încărcat plin, la 350 de bari, are o autonomie de vreo 350 km, ceea ce nu este valabil pentru niciun vehicul pe baterii electrice.  La fel, un vehicul mic, precum o mașină de familie, poate să meargă până la o autonomie de 700 km.  Nici măcar cu benzină sau motorină nu ai asemenea autonomie!  În ceea ce privește transportul greu – autobuze, dar și mașini de marfă, tiruri, camioane – dacă vrei să le atașezi baterii, o parte semnificativă a spațiului util și a greutății o vei ocupa cu această baterie. „ a spus directorul Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului.

La nivel mondial existau deja, în 2016, peste 4.500 km de conducte de hidrogen, majoritatea fiind operate de producători de hidrogen, potrivit HyARC . Cele mai lungi conducte sunt operate în SUA, în statele Louisiana și Texas, urmate de Belgia și Germania. Aproximativ 150 de autobuze cu pilă de combustibil au fost puse în funcțiune în Europa, în perioada 2012 – 2020. Dar există planuri pentru a obține peste 1.200 până în 2025.  „Însă, tot ce înseamnă transport, nu va fi monopolul unui sistem, fie că discutăm de benzină, motorină, electric, hidrogen, gaze verzi sau biocombustibil. Dar, într-adevăr, transportul va fi o democrație a tehnologiilor. Vor fi customizate foarte mult aplicațiile – probabil în aplicații urbane, pe trasee scurte, unde nu cari mult, ci te duci dintr-o parte în alta, se va utiliza mult bateria, pe trasee mai mari se va utiliza hidrogenul și, la fel de bine, trebuie să înțelegem acel concept de car sharing, în care nu se știe dacă în 2050, de exemplu, fiecare va mai avea mașina lui. S-ar putea ca mașina să devină precum sticlele de bere înainte – ca să mă exprim plastic – adică să o schimbăm, să o dăm de la unul la altul. Observați doar ce se întâmplă acum cu acele biciclete sau trotinete electrice – le iei, îți faci treaba, le lași și pleci mai departe, „a aratat Ioan Iordache.