Să ne pregătim de black-out!

Îl compătimesc pe ministrul Sebastian Burduja deoarece toate greșelile decidenților din industria energetică din ultimii ani se vor contoriza în dreptul său. Ieșirea sa din 11 iulie 2024 prin care ne atenționează că ar putea exista zilele viitoare decuplări accidentale ale rețelelor de energie electrică frustrează specialiștii din energie care de nenumarate ori au tras semnale de alarmă.

Am scris prima dată despre un posibil black-out după cea mai mare ”pană de curent” de după 1989 care s-a manifestat în câteva județe din nordul țării în data de 8 ianuarie 2021. Două luni mai târziu, întrebam Când ne paște pana natională de curent? În octombrie 2021 scriam Februarie 2022 – Risc de black-out. Nu a cazut, deoarece a fost o iarnă caldă și consumul de energie a fost mic, dar în 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina, generând cea mai mare furtună geopolitică și energetică. Paradigma s-a schimbat! În decembrie 2021, deci tot înainte de începerea războiului am scris Geopolitica unui iminent black-out. Pe 19 ianuarie 2022 radiografiam cu cifre Dezastrul industriei energetice românești. Am dat explicații cu trei zile înainte de atacul criminal asupra Ucrainei unde scriam despre Apcalipsa energetică, adica tot despre un eventual black-out. Descriera problematicii industriei energetice de atunci consta în:

„În mediul extern avem:

• Cleștele energetic rusesc ce a fost gândit de acum 20 de ani este finalizat, Rusia furnizând aproximativ 50% din necesarul energetic al Europei (calculând importurile de cărbune, petrol și gaze).
• Tensiunile Federația Rusă – Ucraina resetează relațiile internaționale regionale din cauza sancțiunilor aplicate Moscovei (și vor mai fi și altele) și a stopării iminente a fruxurilor energetice, țările securizându-și energia produsă și stopând exporturile.
• Green Deal, pe lăngă că ne mută sub un monopol mult mai de temut, cel față de metalele și pământurile rare pe care China le gestionează în proporție de peste 80%, face ca investițiile într-un megawatt să fie de căteva ori mai scump în regenerabile nesigure.
• Prețul certificatului de CO2 a crescut de la 17 euro acum 2 ani la peste 90 de euro zilele acestea.

Pe plan intern avem:

• Lipsa investițiilor în ultimii 30 de ani în energia securitară face ca perioada de viață a capacităților rămase să fie de maxim 5 ani.
• Randamentele capacităților de energie securitară sunt din ce în ce mai mici din cauza uzurii fizice și morale.
• Randamentele capacităților regenerabile sunt mult mai mici decât ale oricărei capacități securitare existente.
• Vechimea sistemului de transport și distribuție de energie (gaz și energie electrică) duce la creșterea pierderilor tehologice la peste 30% (pe care noi le plătim).
• Piețele de energie (OPCOM și BRM) sunt defectuos organizate, prost reglementate și nesupravegheate corespunzător de ANRE.
• Extracția gazelor din Marea Neagră devine imposibilă în actuala conjunctură regională, după 10 ani de tergiversare a legislatiei în Parlament.
• România a devenit importator net de energie electrică în ultimii 3 ani. (aici mai completez ca exista un mare dezechilibru în balanta de plati pentru energia electrica de care am scris
• România și-a crescut importurile de gaze de trei ori în ultimul an și jumătate.
• Energia se află pe mâna unor impostori care nu pricep cum se produce (extrage) și transporta energia.
• Politizarea a avut ca scop racordarea la banii publici a firmelor căpușe care cresc prețurile energiei.
• Plecarea specialistilor din sistem.
• Scăderea voită a extracției de gaze chiar înainte de începerea crizei.
• Scoaterea de către Ministerul Energiei a Romgazului din proiecte internaționale (terminalul LNG de la Alexandroupolis și din 3 perimetre de extracție din Slovacia și 2 din Polonia.
• Industria energetică a ajuns în starea de corupție endemică.
• Există hidrocentrale terminate în proporție de peste 95%, dar aflându-se pe niște lacuri de acumulare unde un potențat al partidului a concesionat luciul de apă, s-a găsit repede un ONG să protejeze flora și fauna și aceste hidrocentrale nu se doresc a mai fi finalizate.
• Prețurile energiei au crescut și de 10 ori pentru mulți consumatori (în special cei industriali).”

Între timp am mai calculat că există un scenariu negru, când Reactorul 1 de la Cernavodă va intra în reparații capitale timp de 3 ani și vom avea lipsă 720 MW în piață. Între timp a fost reprogramat aceast RK începând cu 1 ianuarie 2027, când chiar suntem pasibili de un colaps energetic, adică tot de black-out.

Adică timp de 15 ani România a ”semănat vânt și azi va culege furtuna” în industria energetică.

În continuare ne confruntăm cu lipsa capacităților de producție de energie securitară și a capacităților de stocare. Este adevarat că în anul de activitate al actualului ministru s-au demarat multe proiecte, problema este că acestea urmează traseul greoi al circuitului birocratic și vor avea finalitate în prea mulți ani.

Creșterea producției în capacitățile regenerabile intermitente (aici includem și prosumatorii) și a lipsei capacităților de stocare duce la mari probleme tehnice ale distribuției și transportului de energie electrică.

La regenerabile intră și capacitățile hidro! Seceta din România a dus la imposibilitatea companiei Hidroelectrica de a suplini lipsurile de producție și de echilibrare a rețelei. Debitul Dunării este mic și lacurile de acumulare sunt în deficit de apă. Se spune că acestea sunt pline în proportie de 80%. Este un neadevar pe care Transelectrica îl confirma într-unul din rapoartele sale în care se spune că lacurile de acumulare sunt colmatate în proportie de 30% deoarece nu au fost decolmatate în ultimii 34 de ani.

În ultimile zile au apărut avertismente clare trase de specialiștii din Transelectrica în care se semnalează că regenerabilele produc variații mari de producție pe care nu le mai poate controla, putându-se ajunge la black-out, fiind necesare capacități mari de stocare. În această perioadă cu tulbulențe în producția și consumul de energie electrică, Transelectrica spune că a crescut complexitatea operării sistemului energetic național, creînd un risc mare de avarii și o creștere a prețurilor.

Prețurile au crescut iar explicația este următoarea: piața este organizată defectuos de către niște juristi care probabil au fost corigenți la fizică în liceu, deci care nu pricep cum se produce energia electrică și cum aceasta circulă prin sistemul de transport și distribuție. Am spus de nenumărate ori că în piața de energie sunt de fapt două produse: energia electrică care conferă securitate (în bandă) și energia electrică intermitentă iar acestea nu pot fi tranzacționate împreună mai ales cand cea ieftină se tranzacționează prima, adică solarul și eolianul cand au condiții de producție au întâietate pe bursa de energie. O centrală mare pe nuclear, gaz sau cărbune, are o inerție mare în exploatare. Este clar că centrala nucleară nu se poate închide „la buton” deoarece ciclul pornit – oprit este de lungă durată (în unele cazuri de zile). Rezultă că numai centralele pe gaz și cărbune pot fi închise când nu mai pot vinde energie. Pornirea și oprirea acestora se face cu un consum energetic suplimentar, ceea ce înseamnă o creștere de preț de producție. Dar în cazul în care există variația intensității vântului și a soarelui, la care se adaugă inerția centralelor pe gaz și cărbune, în sistemul energetic se produc dezechilibre de frecvență sau de putere. Acestea sunt amendate de operatorul de sistem Transelectrica, prețurile pe aceste piețe (de echilibrare sau de servicii de sitem) ajungând zilele trecute la 17.000 de lei / MW de dezechilibru (de 34 de ori mai mare decât prețul pe OPCOM).

Astăzi politicienii se întreabă de ce au crescut prețurile! Există mai multe piețe de tranzacționare a energiei electrice. Dacă prețul crește într-o piață, nu e normal să crească pe toate celelalte piețe? În cazul de față Transelectria a acționat pe piața de echilibrare, amendând pe cei care au dezechilibrat sistemul electro-energetic. Asta înseamnă că „jucătorii” din toate piețele au devenit la precauți în tranzacțiile din piețele en gross, piața pentru ziua următoare (PZU) și piata Intraday. Pe lângă lipsa de producție de energie, care se manifestă în special în vârfurile de consum zilnice (orele de dimineata și în special orele de seară), putem adaugă lipsa soarelui, a vântului și a apei, astfel încât energia a devenit o ”marfă scumpă”. Câteva zile la rând presa semnala depășitea unui nou maxim de preț. Exemplific cu rezultatele PZU (piața pentru ziua următoare) din 12.07.2024 și piata Intraday din 11.07.2024.

Fig. 1 – Rezultatele PZU pentru 12.07.2024 (sursa: OPCOM)

Fig. 2 – Extras de prețuri din piața intraday din 11.07.2024 (sursa: OPCOM)

Oricat s-ar chinui politicienii să ne spună că aceste piețe sunt volatile, ele influențeaza și piețele engross și influențeaza media zilnică a pretului unui MWh.

Mai avem un factor perturbator: contractele pe diferenta (CfD-urile). Când știm că prețul unui MWh din solar sau votovoltaic este de cațiva lei, vin juriștii de care ziceam înainte și care este clar că apără interesele cuiva din eolian și impun un preț de peste 90 euro pe megavat oră. Domnilor, anul trecut Nuclearelectrica a produs cu 180 de lei (36 euro) un MWh.  

Este adevărat că piața OPCOM este influențată de situația piețelor din jur! Domnul Sebastian Burduja ne-a explicat o parte din cauze: zilele trecute, un reactor de la Cernavoda (720 MW) s-a aflat în oprire planificată, două centrale nucleare din zonă au avut probleme (din Bulgaria și din Slovacia) și au generat o lipsa de capacitate de aproximativ 2000 MW în piață, la care adaugăm Ucraina cu un import mediu de 1500 MWh / h. Deci penuria energetică a fost în toata regiunea. Adaugăm o interconexiune nesigură cu Ungaria care motivează că are ceva probleme cu SEN-ul lor …

Îngrijorător este că problemele pe care le semnalam în 2021 și pe care le-am re-enumerat mai sus, sunt încă în actualitate! Actualul ministru (cu bunele sale și relele moștenite de la predecesori) a făcut mai mult decât toți miniștri care s-au perindat la energie în ultimii 15 ani, dar reamintesc că proiectele demarate de domnia sa sunt încă la stadiul de programare a implementării iar domnia sa nu merită ca să tragă el ponoasele pentru toată lipsa de inițiative de 15 ani incoace! Altfel spus: ar fi nedrept ca un potențial black-out să se întâmple în vremea ministeriatului său!