România are petrol. Dar românii nu mai au răbdare.

România este o țară bogată. O auzim des, aproape ca pe o mantră menită să ne liniștească. Dar în buzunarele noastre, această bogăție nu se simte. Din contră, traiul devine tot mai greu, iar sentimentul că suntem singuri în fața scumpirilor crește de la o lună la alta.

În ultimele zile, prețul benzinei și al motorinei a redevenit subiectul principal al României. Nu pentru că ar fi o noutate, ci pentru că fiecare creștere ne împinge încă un pas spre limita suportabilității.

Și totuși, întrebările sunt simple, răspunsurile sunt clare.

• România are petrol? Da.
• Suntem al treilea producător de țiței din Uniunea Europeană? Da.
• Suntem pe locul 14 în Europa la prețul carburanților? Da.
• Suntem independenți energetic? Nu.
• 55% din prețul final al benzinei reprezintă taxe? Da.

Motorina a trecut de 8 lei. Benzina standard se apropie de 7,7 lei. Iar oamenii încep să se teamă — nu de cifre, ci de consecințe: costuri mai mari la transport, la alimente, la orice produs care depinde de logistică. Adică aproape tot.

Ce nu mai funcționează?

În urma unui studiu amplu făcut de Asociația Energia Inteligentă este demonstrat că: prețul carburanților nu mai are aproape nicio legătură cu prețul țițeiului. Fiscalitatea a devenit factorul decisiv.

• Prețul țițeiului a scăzut cu peste 50% între 2020 și 2026.
• Prețul carburanților a crescut cu aproximativ 20%.
• Acciza a crescut cu 77%.

Cu alte cuvinte, chiar dacă petrolul s-a ieftinit, românii plătesc mai mult. Nu pentru că piața o cere, ci pentru că taxele o impun.

Ce fac alte țări?

Guvernul Austriei a redus taxele pentru a proteja populația în fața inflației. A înțeles că, în perioade dificile, statul trebuie să fie scut, nu povară.

Și atunci, întrebarea firească este:

Când vom vedea și în România măsuri reale care să protejeze puterea de cumpărare a oamenilor?

Nu mai avem nevoie de explicații. Avem nevoie de soluții.

Românii nu cer miracole. Cer doar ca bogăția țării să se reflecte și în viața lor. Cer ca deciziile fiscale să fie corecte, transparente și orientate spre binele public. Cer ca statul să fie partener, nu adversar.

România are resurse. Are potențial. Are oameni care muncesc din greu.

Ceea ce lipsește este voința de a transforma aceste avantaje într-un trai mai bun pentru toți.

Iar vocea noastră — informată, unită și fermă — poate fi începutul acestei schimbări.