”Independența energetică” promisă pentru România – mit, slogan sau realitate?

Cu tot respectul pentru domnul Ministru al Energiei Bogdan Ivan, România nu va fi independentă energetic în anul 2028. Și nici în anul 2030 și nici în anul 2040. Este foarte important să înțelegem noțiunea de ”independență energetică”. O țară este independentă energetic atunci când produce intern (gaz, petrol, cărbune, hidro, nuclear, eolian, solar etc.) suficientă energie pentru consumul său anual, zilnic și orar. România importă 77% din necesarul de țiței și produse petroliere, este dependentă de importuri de gaze și energie electrică la vârfuri de mari consum sau sițuații de criză. Această situație se va menține și în viitor. În fapt la conceptul ”Independența energetică” a fost abandonat în era preglobalizării (1987, Administrația Regan, National Energy Policy Review), fiind înlocuit de conceptul de ”securitate energetică”. Mișcările geopolitice din ultimii 4 ani arată limitele acestui concept, în afara garanțiilor de securitate și a globalizării. România trebuie să învețe din Lecțiile Istoriei, să înțeleagă rapid aceste realități și să acționeze în consecință: să nu și mai propună ce nu poate să fie, să-și propună ceea ce poate să fie și îi aduce siguranță, securitate, sustenabilitate, sănătate economică și socială, adică să devină ”autonomă energetic”.

Independența energetică este unul dintre cele mai abuzate concepte din discursul public. Politicienii o invocă atunci când bilanțul anual arată bine, când exporturile depășesc importurile sau când producția internă, pe hârtie, pare suficientă. Dar energie nu se consumă „pe hârtie” și nici „pe medie anuală”. Se consumă în timp real. În orele de vârf. În nopțile geroase. În crize.

Independența energetică este capacitatea unei țări, regiuni sau comunități de a-și asigura necesarul de energie din surse proprii, fără a depinde în mod semnificativ de importuri din alte state. Mai simplu spus: O țară este independentă energetic atunci când produce intern (gaz, petrol, cărbune, hidro, nuclear, eolian, solar etc.) suficientă energie pentru consumul său anual, zilnic și orar.

Un stat poate produce mai mult decât consumă într-un an. Însă dacă, într-o săptămână de iarnă severă, este obligat să importe pentru a evita întreruperi, acel stat nu este independent — este doar confortabil într-un an normal.

Independența energetică nu înseamnă echilibru contabil. Înseamnă capacitate operațională permanentă. Înseamnă să ai suficientă producție, stocare și capacitate de transport/distribuție, indiferent de temperatură, context geopolitic sau volatilitate a pieței, să poată alimenta economia populației fără a depinde de decizia sau disponibilitatea altcuiva.

Media anuală este irelevantă într-un sistem care trebuie să funcționeze 24/7. Vârful de consum definește adevărata putere a sistemului. Criza îi testează rezistența. Adevărata independență energetică există atunci când o țară are suficientă energie în mod constant — inclusiv la vârf de consum și în perioade de criză — fără a depinde de importuri.

Orice altă definiție este contabilitate. Nu independență.

Independența energetică este prezentată ca o medalie statistică, dacă, pe total an, produci mai mult decât consumi, ești independent. Dacă exporturile depășesc importurile, ești independent. Dacă ai excedent într-un sector, ești independent.

Aceasta abordare este incorectă. Este greșită. Este falsă.

Energia nu se consumă anual, pe medie. Se consumă în fiecare secundă. În vârf de iarnă. În criză geopolitică. În momente în care piețele nu mai funcționează normal.

Adevărata independență energetică nu este contabilă, ci operațională. Înseamnă capacitatea surselor din producția internă de a acoperi integral consumul — în toate formele lui — în orice moment, inclusiv la vârf și în situația de criză, fără a depinde structural de importuri.

O țară cu adevărat independentă energetic este aceea care, chiar și într-o iarnă grea, poate acoperi vârful fără să depindă de bunăvoința altora .

Aici apare ruptura dintre discurs și realitate.

România poate fi, în anumite perioade, aproape autosuficientă la electricitate. Sunt surse nucleare, hidro, eoliene, solare, gaz. Poate să fie autosuficientă în consumul de gaze în anumite perioade. Poate chiar exporta în anumite momente. Dar energia unei economii nu înseamnă doar electricitate și gaze. Transportul, industria, logistica funcționează pe petrol. Iar România importă în prezent aproximativ 77% din necesarul de țiței și produse petroliere și ponderea importurilor va crește în viitor pe măsura depletării zăcămintelor naționale. Aceasta nu este o fluctuație sezonieră. Este o dependență structurală și este în creștere.

Dacă un sector esențial al economiei — cum este transportul — depinde masiv de importuri, atunci, conform definiției  independenței energetice, țara nu produce intern suficientă energie pentru consumul său total. Prin urmare, Romania nu va fi este independentă energetic.

Excedentul anual dintr-o formă de energie nu schimbă acest lucru. Exporturile temporare nu schimbă acest lucru. Autosuficiența pe un segment nu compensează dependența majoră pe alt segment.

Independența energetică înseamnă:

• acoperirea integrală a tuturor formelor majore de energie consumate,
• capacitate de a acoperi cu energie suficientă vârfurile de consum,
• reziliență în perioade de criză,
• absența unei dependențe structurale de import pentru sectoare critice.

Astfel România nu este independentă energetic și, în actuala structură de consum bazată pe petrol importat, nici nu poate fi. Nu poate fi ținând cont de necesarul de import de care România are și va avea nevoie la fiecare episod de criză energetică (ger, secetă, valuri de căldură etc.).

Independența nu înseamnă să arăți bine într-un tabel. Independența înseamnă să nu depinzi de nimeni atunci când situația devine dificilă.

Independența energetică este rară în economia globalizată. Dar tocmai de aceea conceptul de intepedență energetică trebuie să fie înlocuit cu autonomie energetică (aici găsiți pe larg de ce conceptul de ”independență energetică” a fost abandonat în ani ”80 și conceptul de ”autonomie energetică” este singurul pe care România trebuie să-l abordeze)