Primele învățăminte după incidentul de la Baumgarten

Considerată cea mai sigură, performantă, eficientă, flexibilă și prietenoasă cu mediu instalație de gaze din Europa, Baumgarten, o referință în industria de gaze europeană, a fost scena unui incident, care a determinat cea mai mare emoție de pe piața de gaze din istoria utilizării gazelor naturale. Emoție care s-a manifestat într-o creștere instantanee a prețului gazelor pe unele piețe SPOT, dar și o reacție imediată a Italiei prin declararea, prea ușor, a Stării de Urgență etc.

Comparând cu incidentul din anul 2009 când Gazprom/Gazexport a redus livrările de gaze care tranzitau Ucraina către Europa, constatăm o schimbare majoră a comportamentului, atât sub aspect tehnic, cât și sub aspectul volatilității prețului. În fapt anul 2009 nici nu exista componenta de volatilitate de preț în Europa Centrală și de Est, prețul gazelor fiind legat de evoluția cotațiilor produselor petroliere pentru perioade de 3-9 luni, neexistând piețe și prețuri SPOT. Abordarea în acea perioadă era una exclusiv tehnică și se baza pe mecanismele pe care fiecare țară și le-a dezvoltat în mod concret: trecerea pe combustibili alternativi a consumatorilor de gaze, diminuarea livrărilor de gaze către consumatorii industriali a căror procese permiteau această manevră, reducerea livrărilor către CET -uri care folosesc gaze și pornirea grupurilor de la CET-urile care foloseau cărbune etc. Unele din aceste mecanisme au dispărut cu trecerea timpului, dar și datorită faptului că în anul 2010, la nivelul Uniunii Europene, apar două mari direcții:

1. Regulamentul 994/2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale (obligatoriu a fi aplicat la nivelul tuturor țărilor europene) și care stabilea și măsuri de întrajutorare a țărilor, dacă una dintre ele ajungeau într-o situație de criză;
2. dezvoltarea burselor de gaze, a piețelor SPOT și stabilirea prețurilor gas-to-gas;

Regulamentul 994/2010, cu valoare de lege în fiecare țară a UE, a determinat ca multe țări (inclusiv România) să se ”culce pe o ureche” și să nu se preocupe, mai puțin sau deloc, de dezvoltarea unor direcții efective de prevenire a unor situații de criză, care să fie dezvoltate încă din faza de proiectare, faza de construcție, care să permită optimizări tehnico-economice.

Exista un Regulament European și lumea era mulțumită. Percepția că dacă se întâmplă ceva avem un Regulament European, avem principii de întrajutorare între țări, avem UE alături de noi etc..  Însă Regulamentul 994/2010 nu face altceva decât să oblige țările să-și realizeze propriile Planuri de prevenire a unor situații de criză si propriile Planuri de Urgență în situația declansării crizei, cu amenințarea că în caz în care acestea nu se realizează există posibilitatea declanșării unui infringement. Multe țări au făcut aceste planuri, doar pentru a elimina pericolul infringementului, acestea neavând aproape nici o funcționalitate și cu atât mai mult o apreciere în piață. Spre exemplu, recentele Planuri de prevenire a unor situații de criză si Planuri de Urgenta în situații declansării crizei pe piață de gaze, supuse dezbaterii publice pe site ul Ministerului Energiei din România, nu a suscitat interesul nimănui, deși pentru a avea niște planuri funcționale, în România, aceste documente necesită multe modificări și o importantă implicare colectivă din partea multor actori din piață.

Regulamentul 994/2010 a creat pentru unele țări din UE, iluzia, că îi poate ajuta într-o criză a gazelor, determinându-i să lase garda jos în ceea ce privește dezvoltarea unor mecanisme naționale concrete de prevenire și rezolvare a crizelor.

Dezvoltarea burselor de gaze, a piețelor SPOT și stabilirea prețurilor gas-to-gas, determina așa după cum a demonstrat incidentul din Austria, o reacție rapidă și imediata evoluție a prețului gazelor naturale, reacție care a fost accentuată de aprecierea care exista în mintea actorilor că în nodul Baumgarten este imposibil să se întâmple ceva, a accentuat și mai mult emoția la momentul în care a apărut incidentul, ulterior constatându-se ca fiind unul cu impact redus.

Riscurile activității gaziere din diverse zone ale Europei, modul în care acestea sunt percepute sau prezentate (fake news), volatilitatea prețului la gaze urmare a tranzacționării acestora pe piețe SPOT, necesită o cu totul altă abordare în stabilirea Regulamentelor Europene privind privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze natural, a concepției Planurilor de măsuri și a Planurilor de Urgență și  a modului de folosire a acestora.

Piețele SPOT ale gazelor naturale determină o radicalizarea a modului de tratare a ”crizelor” pe piața de gaze.

Apreciez că se impune, în primul rând, reinstaurarea responsabilității prevenirii și tratării crizelor la nivel național nu printr-o  ”maculatură fără valoare practică” dar care te scapă de infrigment, ci printr-un Road Map de prevenire și o modificare corespunzătoare a legislației naționale care să permită intervenții reale și neabuzive în piață, operaționalizarea Autorității Competente pentru Gaze Naturale, inclusiv prin acordarea dreptului de a aplica sancțiuni celor care nu se conformează. În al doilea rând apreciez necesitatea parafării unor tratate inter-țări, concrete și clare, astfel încât planul de întrajutorare să depășească nivelul de slogan.