Nu există viitor în România fără gaze naturale, singurele care pot să asigure tranziția energetică

Gazele naturale vor continua să joace un rol important în viitor. Astfel diversele studii arată că în următorii 10 ani la nivelul Europei cererea de gaze naturale urmează să crească cu cca 7%. Această tendință va fi mult mai dezvoltată la nivelul României, conform studiilor Asociației Energia Inteligentă aceasta putând ajunge până la un nivel cu 50% mai ridicat decât în 2020 (în situația în care politicile energetice promovate în prezent se vor aplica – trecerea pe gaze a majorității centralelor pe carbune și racordarea a 1,8 milioane de consumatori casnici). În lipsa exploatării gazelor naturale din Marea Neagră, acestă situație va aduce România în stadiul de dependență netă de gazele din import. Exploatarea importantelor resurse din Marea Neagră nu se va realiza  mai repede de anul 2025, dar ar putea acoperii integral cererea ridicată care se prefigurează în anul 2030 în România urmare a politicii intensive de racordare a consumatorilor și intreschimbabilității cărbunelui cu gaz.

Toți operatorii trebuie să se adapteze noilor tendințe determinate de conceptul de Green Deal. Consider că diversificarea activităților va deveni obligatorie, în special în dezvoltarea unor capacități performante de extragere a gazelor naturale și a tratării acestora, în abordarea exploatării resurselor neconvenționale și în capacitate de producție a energiei electrice din gaze și a obținerii de hydrogen albastru.

Probabil că cele mai mari provocări vor fi determinate de Taxonomia care se va aplica proiectelor viitoare.

Actuala pandemie COVID-19 a întărit nevoia de a redirecționa fluxurile de capital către proiecte durabile pentru a face economiile, întreprinderile etc. mai rezistente la șocurile climatice și de mediu. Pentru a realiza acest lucru, a fost introdus conceptul de Taxonomie

Taxonomia UE este un sistem de clasificare, care stabilește o listă a activităților economice durabile din punct de vedere ecologic. Bancile au reactionat primele, intelegand ca Taxonomia UE este un factor important pentru creșterea investițiilor durabile și pentru implementarea Acordului verde european.

În fapt finanțarea viitoare la costuri accesibile (și nu doar pentru investiții) va fi acordată doar activităților economice care se califică drept sustenabile din punct de vedere ecologic. Astfel, companiile din sectorul gazelor naturale trebuie să se auditeze și să își stabilească activitățile astfel încât acestea să respectele Regulamentul taxonomiei, respectiv prin activitățile acestora ( și să stabilească șase obiective de mediu).

1. Atenuarea schimbărilor climatice

2. Adaptarea la schimbările climatice

3. Utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și marine

4. Trecerea la o economie circulară

5. Prevenirea și controlul poluării

6. Protecția și restaurarea biodiversității și a ecosistemelor

În următorii 10 ani, apreciez că gazul natural în balanața de energie primară va crește atât la nivelul UE, cât și la nivelul României. Această creștere a cererii  de gaze naturale, în mod natural va aduce și o creștere a prețului marfă a gazelor naturale. La aceasta trebuie adaugată creșterea costurilor cu activitatea de transport, gazele urmând să fie aduse la distanțe tot mai mari spre Europa. În România situația se prezintă asemănător. Gazele din Marea Neagra au costuri net mai ridicate decât gazele on shore, dezvoltarea sistemelor de transport și distributie gaze naturale vor aduce tarife mai mari de transport și distribuție, la acestea se vor adăuga și costurile cu socializarea racordării gratuite de noi  consumatori de gaze. Astfel, în urma unui studiu realizat de AEI în luna noiembrie 2020, apreciam că în următorii 10 ani factura la gaze la consumatorul final poate sa crească cu până la 30% fața de prețul din prezent.

Gazul natural apreciez, că nu va avea un rol secundar în balanța de energie primară a României mai repede de anul 2040.

Cred că provocările următorului deceniu pe piața de gaze din România, în ordinea dificultății lor, vor fi:

1. Taxonomia companiilor din sector;
2. Exploatarea gazelor din Marea Neagra;
3. Sărăcia Energetică;
4. Resursa umană;
5. Continuitatea alimentarii cu gaze;
6. Eficiența și eficacitate serviciilor realizate de companiile din domeniu;
7. Securitatea Energetică;
8. Siguranța utilizării gazelor;
9. Taxarea Emisiilor de metan;
10. Reconvertirea sistemelor pentru a permite accesul altor tipuri de gaze.

Trecerea de la Gri la Verde în energie și viața noastră se va face cu eforturi mari. Facturile și taxele sunt plătite întotdeauna de populație. Iar populația trebuie să se aștepte la o factură importantă la energie în perspectiva anului 2050.

Avertizarea, pe care trebuie să o conștientizăm este dată de cerința că România trebuie, conform acordurilor asumate, ca până în anul 2050 să treacă la utilizarea energiei care să asigure zero emisii nete de gaze cu efect de seră. Aceasta presupune investiții masive în substituirea unora din formele actuale de energiei cu alte forme de energie (regenerabile, hidrogen) și reconvertirea rețelelor și echipamentelor capabile să folosească noua formă de energie, inclusiv din interiorul gospodăriilor. Astfel, apreciem că în anul 2050 impactul investițiilor masive asupra facturilor de energie ar putea să atingă prețuri mai mari decât cele de astăzi cu până la 44% la care se adaugă investiții care trebuie să le realizeze consumatorii odată cu schimbarea instalațiilor interioare și a echipamentelor care asigură confortul ambiental și de mobilitate cu cel puțin 10-15 mii de euro/gospodărie.

Această situație, în lipsa unor măsuri drastice antisărăcie, probabil că ar duce la situația în care jumătate din populația României să fie în sărăcie energetică după anul 2050. Această evaluare ține cont și de faptul că: demografia României este în regres, îmbătrânirea populației se va accentua după anul 2030, se întrevede o insuficiență a fondurilor din Fondul de Pensie pentru pensionari etc.