Dincolo de vinovați și zgomot, lecțiile pe care statul ar trebuie să le vă învețe după incidentul de la Barajul Paltinuu

Evenimentele de la Barajul Paltinu sunt mai mult decât un incident regretabil. Ele sunt încă o dovadă clară că statul român funcționează cu sincope grave, cu proceduri incomplete sau ignorate și cu reflexe instituționale care pun în pericol siguranța cetățenilor în loc să l protejeze. Colectiv, Rahova, Paltinu etc. dezvăluie aceeași realitate: reacții întârziate, lipsă de coordonare, comunicare fragmentată și încercare disperată de a găsi repede un vinovat sau o țintă convenabilă pentru opinia publică.

Cetățenii sunt sătui de promisiuni sterile și strategii reactive. Ei nu cer explicații cosmetizate sau vinovați aleși politic. Cer profesionalism, integritate și capacitate minimă de a învăța din greșeli. Faptul că, după ani de incidente similare, instituțiile statului se comportă de parcă ar fi luate prin surprindere de fiecare dată arată nu doar lipsă de pregătire, ci și indiferență instituționalizată și lipsa de a învăța din lecțiile care au curmat viețile unora din semenii noștrii .

Ministerele, Guvernul, Parlamentul și Președinția par mai mult preocupate de imagine decât de responsabilitate. Reacțiile lor sunt adesea construite pentru a calma opinia publică, nu pentru a rezolva problema de fond. Din nou vedem comunicate sterile, conferințe cu declarații vagi, evitarea asumării și un ciclu nesfârșit de explicații fără consecințe. În timp ce românii așteaptă claritate și acțiune, instituțiile prin care să funcționeze după logica „să treacă furtuna și nu ne întoarcem la normal”.

Dar „normalul” acesta este exact problema.

Normalul actual este un sistem în care responsabilitatea se diluează până la dispariție, în care procedurile sunt menționate dar nu se aplică, în care avertismentele sunt ignorate, când se întâmplă o tragedie, se caută un țap ispășitor pentru a proteja ansamblul. Este o cultură instituțională care nu doar că nu previne disfuncțiile, dar le permite să se acumuleze până când devin inevitabil.

Este momentul ca statul să renunțe la reflexele defensive și să accepte realitatea: nu este suficient să reacționeze, trebuie să preveniți. Nu este suficient să comentați, trebuie să acționați. Nu este suficient să căutați vinovați individuali, trebuie să reparați sistemul care produce aceste erori în mod repetat învățând din lecțiile dezastrelor întâmplate.

Orice sistem public se poate confrunta cu incidente. Diferența dintre un stat matur și unul fragil constă în felul în care răspunde. Iar România, în acest moment, dă dovadă de o fragilitate îngrijorătoare.

Cetățenii au obosit să vadă cu fiecare situație critică scoate la iveală aceleași probleme:

• lipsă de coordonare,
• informatii incomplete sau contradictorii,
• absența unei conduite unice și obligatorii,
• responsabilitatea minima sau inexistenta,
• evitarea asumării la nivel decizional.

Adevărata responsabilitatea nu înseamnă să condamni un om, ci să repari mecanismele care au permis greșeala. Adevărata transparență nu înseamnă să publici o declarație, să arăți faptele, procedurile și soluțiile. Adevărata reformă nu înseamnă promisiuni, ci aplicarea fermă a măsurilor necesare.

Dacă statul român nu tratează cu seriozitate aceste deficiențe, evenimentele de la Paltinu nu vor fi nici primele, nici ultimele. Vor fi pur și simplu următoarele dintr-o listă lungă, într-un ciclu care se va repeta până când cetățenii vor realiza că instituțiile nu sunt pregătite să-i protejeze.

Românii merită mai mult decât atât. Merită un stat funcțional, coerent și responsabil. Este obligația instituțiilor să demonstreze că pot livra acest lucru, nu doar să promită.

Cred că instituțiile statului până la cel mai înalt nivel, nu trebuiau să nominalizeze vinovați (sunt instituții specializate, care derulează activități de expertizare a evenimentelor și stabilire a vinovățiilor), trebuiau să prezinte oamenilor 3 Lecții învățate după incidentul de la Barajul Paltinu și 3 Măsuri care vor fi luate astfel încât să nu se mai repete în viitor astfel de situații.

Top 3 Lecții Învățate după inciodentul de la Barajul Paltinu

1. Lipsa de coordonare interinstituțională. Fiecare instituție a reacționat pe cont propriu, fără un mecanism unic de coordonare, comunicare și decizie.
2. Când funcțiile devin recompense politice, sistemele cedează. Paltinu arată ce se întâmplă când instituțiile sunt umplute cu sinecuriști și politruci: incompetență, risipă și pericol pentru oameni.
3. Amenajările hidrotehnice sunt esențiale pentru asigurarea apei potabile, protecție împotriva inundațiilor și producerea energiei necesare vieții modern. Amenajărihidrotehnicenefinalizate sau realizărea de noi amenajări hidrotehnice sunt esențiale pentru a preveni astfel de situații în viitor

Top 3 Măsuri care trebuie implementate în viitor pentru a preveni astfel de situații

1. Crearea unor protocoale unice de acțiune și comunicare în situații similare, în termen de 6 luni, obligatoriu pentru toate instituțiile implicate, cu responsabilități precise și verificabile.
2. Lustrația administrativă. 12 luni pentru eliminarea sinecurilor și politruciilor din instituțiile statului, Singura măsură reală de evitare a astfel de situații este oprirea numirilor pe criterii politice: funcții ocupate prin concurs adevărat, verificarea competenței, control public și răspundere penală pentru abuz
3. Finalizarea în termen de maxim 3 ani a amenajărilor hidrotehnice blocate și demararea unui program național pentru realizare de noi amenajări hidrotehnice. Ar permite eliminarea unor situații în care nu 100 mii ci 400 – 500 de mii de oameni merg cu bidoanele și gălețile (nu 6 zile ci 3 luni, nu o dată ci în fiecare an), să și ea apă pentru cele necesare casei.