De la plafonare la ”preț administrat” – efecte economice ale unei tranziții greșite

Premierul Ilie Bolojan a anunțat miercuri că schema actuală de plafonare a prețurilor la gaze naturale va fi înlocuită, pentru o durată de un an, cu un mecanism de „preț administrat”, conceput ca soluție tranzitorie către liberalizarea completă a pieței.

În același timp, premierul României susține că începerea exploatării gazelor naturale din Marea Neagră, estimată pentru anul 2027, va conduce la scăderea prețurilor gazelor pentru consumatorii din România, sugerând că datorită importurilor, gazele sunt scumpe în România.

O analiză comparativă a prețurilor gazelor naturale din România și din statele vecine arată însă o realitate diferită. Deși țările din regiune sunt dependente în proporție de 85–95% de importuri de gaze, acestea înregistrează în anul 2025, prețuri finale pentru populație mai mici decât România, chiar și în condițiile unui preț plafonat pe piața internă. În acest context, argumentul potrivit creșterii producției interne – menită să acopere aproximativ 7% din necesarul de import – ar reprezenta soluția reducerii prețurilor la gaze în România se dovedește a fi nefundamentat.

Conform declarațiilor oficiale, în perioada de tranziție, prețul gazelor va fi administrat pe întreg lanțul producătorului, distribuitorului și furnizorului și se va aplica tuturor consumatorilor casnici și centralelor de producere a energiei termice (CET-uri), cu scopul asigurării stabilității tarifelor timp de un an. Pentru ceiilalți consumatori, respectiv cei non-casnici, prețurile vor fi lăsate la nivelul pieței.

Stabilirea administrativă a prețului pentru o parte a consumatorilor va genera distorsiuni majore în piață. Această abordare favorizează anumiți jucători și dezavantajează alții, în timp ce costurile reale vor fi transferate către ceilalți consumatori. Practic, toți consumatorii casnici, indiferent de nivelul veniturilor (inclusiv cei cu venituri de peste 3.000 euro lunar), vor beneficia de un preț fix, în timp ce consumatorii non-casnici vor fi încărcați cu costurile aferente acestei scheme.

Pentru a ilustra efectele, putem realiza un calcul simplificat:

1. Reapariția „băieților deștepți”

Presupunând că prețul administrat pentru populație va fi menținut la nivelul actual al prețului plafonat, respectiv 0,31 lei/kWh cu TVA inclus, iar prețul gazelor din producția internă va rămâne la 120 lei/MWh, diferențe dintre tarifele de distribuție vor conduce la marje de profit semnificativ ale furnizorilor. În acest mod, statul va facilita cine câștigă și cine pierde. Pentru unii furnizori, prețul administrat va însemna marje de aproximativ 2%, insuficiente pentru acoperirea costurilor operaționale, ceea ce poate conduce la faliment în câteva luni. Pentru alții, prețul va genera marje de până la 24%, reprezentând un câștig favorizat de propunerea premierului.

• Afectarea industriei și a sectorului serviciilor

Prin menținerea pieței libere exclusiv pentru consumatorii non-casnici, aceștia vor ajunge să suporte atât propriile costuri, cât și o parte din povara financiară a consumatorilor casnici. Furnizorii vor achiziționa gazele pentru a aceștia din piața liberă, iar prețurile vor crește natural, ca urmare a încercării de a recupera pierderile generate de prețurile administrate pentru consumatorii casnici.

În sezonul rece, consumul suplimentar de gaze este determinat în principal de populație, iar această cerere este acoperită, în mare parte, prin gaze achiziționate în anul 2026 la prețuri cu până la 83% mai mari decât prețul administrativ pentru gazele din producția internă. Aceste costuri vor fi transferate industriei, ceea ce va conduce la majorări semnificative de preț pentru consumatorii industriali.

Într-o simulare bazată pe prețul gazelor pe Bursa Română de Mărfuri pentru anul 2026, la care se adaugă costurile medii aferente acoperirii costurilor generate de consumul populației la vârf de consum, tarifele de transport și distribuție (estimate pentru București la 90 lei/MWh) și o marjă comercială de 6,5% (echivalentă a dobânzii BNR), lei/MWh, aceasta înseamnă o creștere de circa 15% față de prețul plătit de industrie în 2025, cu efecte directe asupra costurilor de producție și, implicit, o majorare estimată de aproximativ 2% a prețului energiei electrice.

Dincolo de caracterul profund inechitabil, această subvenționare încrucișată ridică serioase semne de întrebare din punct de vedere legal.

• Creșterea sărăciei

Măsura propusă favorizează, în realitate, consumatorii cu venituri ridicate. Gazele naturale și energia electrică reprezintă aproximativ 15% din coșul minim de consum pentru un trai decent. Creșterea indirectă a prețurilor la energie, determinată de transferul costurilor către industrie, va majora valoarea coșului minim de consum – estimat în prezent la 11.370 lei lunar pentru o familie cu doi adulți și doi copii – cu aproximativ 568,5 lei pe lună.

Pentru o familie care trăiește din salariul minim, această creștere înseamnă o majorare a cheltuielilor de aproximativ 11%, în timp ce pentru o familie cu venituri de 30.000 lei pe lună impactul este de doar 1,8%. Astfel, o măsură prezentată ca sprijin pentru persoanele vulnerabile ajunge să avantajeze disproporționat gospodăriile cu venituri mari.

• Mitul gazelor din Marea Neagră

Exploatarea gazelor naturale o presupune extracția constantă pe tot anul, indiferent de sezon. În condițiile în care consumul de vară în România, este redus, necesarul de înmagazinare este deja acoperit din producția onshore. Prin urmare, în perioadele de vârf de consum, cum a fost în ianuarie 2026, vor fi necesare importuri suplimentare pentru asigurarea continuității livrărilor la consumatori, având în vedere obligațiile contractuale privind gazele offshore. În consecință, cel mai probabil exploatarea gazelor din Marea Neagră nu va elimina toate importurile.

Într-un sistem în care prețurile sunt stabilite administrativ, „din pix”, concurența reală dispare, iar eficientizarea costurilor devine imposibilă. În loc să se stabilizeze, costurile vor continua să crească, cu efecte negative asupra economiei și nivelului de trai, chiar dacă vor veni gazele din Marea Neagră.