De ce a rămas în funcțiune Unitatea 2 de la Cernavodă? Ce s-a schimbat în mai puțin de 24 de ore?

Analizând comunicatul/raportul curent transmis de SNN către Bursa de Valori București și ASF privind schimbarea deciziei privind oprirea reactorului nr 2 de la Cernavodă, se desprind câteva aspecte importante:

1. Schimbarea de mesaj este una majoră

Pe 29 iulie, SNN anunța că Unitatea 2 va fi oprită controlat, la fel ca Unitatea 1, din cauza nivelului fără precedent de scăzut al Dunării.

Pe 30 iulie, noul raport curent transmis către ASF și BVB anunță exact opusul: Unitatea 2 va rămâne conectată la Sistemul Energetic Național.

Ce spune, de fapt, comunicatul

Mesajul esențial este că SNN a decis să mențină Unitatea 2 în funcțiune, în urma unei noi evaluări operaționale, fără a indica faptul că problema nivelului Dunării ar fi dispărut.

Asta este o diferență foarte importantă.

Dacă motivul inițial era exclusiv hidrologic, atunci ar fi trebuit să existe o modificare semnificativă a debitului Dunării. Or, nu există informații publice care să indice o creștere bruscă și consistentă a debitului în doar câteva ore.

Ce înseamnă tehnic

Interpretarea mea este că s-au schimbat condițiile de operare ale sistemului energetic, nu condițiile naturale.

Cel mai probabil au fost reevaluate:

• Riscul de funcționare al reactorului;
• Riscul asupra SEN dacă s-ar pierde încă aproximativ 700 MW;
• Posibilitatea utilizării unor marje operaționale suplimentare prevăzute în procedurile centralei.
• Disponibilitatea importurilor s-a modificat. Dacă operatorul de transport a constatat că energia necesară nu poate fi importată în condiții de siguranță, menținerea reactorului în funcțiune devine opțiunea cu riscul cel mai mic.
• Prognoza de consum sau de producție regenerabilă s-a schimbat, iar analiza de securitate a rețelei a indicat că oprirea în acel moment nu mai este oportună.

În acest context, expresia „răul cel mai mic” este justificată, România fiind pusă în situația de a alege între:

• riscul de funcționare a centralei, care trebuie să rămână în limitele admise;
  • riscul energetic, adică funcționarea SEN fără încă 700 MW de producție în condiții de caniculă și deficit regional.

Este o rezolvare? Din punctul meu de vedere, nu. Este, mai degrabă, o amânare a deciziei.

Sigur debitul Dunării rămâne foarte scăzut, problema fizică nu dispare. Ea reapare peste câteva ore sau zile, dacă nu intervin modificări hidrologice importante.

De aceea, comunicatul trebuie interpretat ca: „în condițiile actuale de funcționare a SEN putem continua exploatarea în siguranță încă o perioadă”, nu că „problema care a determinat oprirea a dispărut”.

Dacă punem cap la cap cele două rapoarte către ASF, rezultă că:

• pe 29 iulie, riscul dominant era considerat cel legat de nivelul Dunării și se anunța oprirea Unității 2, cu posibilitatea de gestionare a SEN;
• pe 30 iulie, aceeași situație hidrologică este reevaluată în contextul funcționării SEN, iar decizia devine menținerea reactorului în exploatare.

În opinia mea, aceasta este decizia „răului mai mic”: nu pentru că problema Dunării s-a rezolvat, ci pentru că oprirea Unității 2 ar fi generat un risc și mai mare pentru Sistemul Energetic Național decât continuarea funcționării în condițiile permise de procedurile de exploatare.