Cine decide pe ce se cheltuie fondurile europene și de ce contează

Fondurile europene sunt bani publici, la care contribuim cu toții și din care se finanțează rețele de energie, stații de epurare, eficiență energetică și tranziția regiunilor carbonifere. În spatele fiecărui program există structuri de decizie despre care se vorbește puțin.

Pe 21 octombrie 2026, Asociația Energia Inteligentă a participat, în calitate de membru, la webinarul Comunității Europene de Practică privind Parteneriatul (ECoPP), organizat de Comisia Europeană. Tema a fost cum poate fi întărit principiul parteneriatului în fondurile UE.

Ne vom uita întâi la structurile decizionale și de parteneriat din politica de coeziune, apoi la structura similară din Fondul pentru Modernizare.

Politica de coeziune: comitetele de monitorizare

Comitetele de monitorizare aprobă criteriile de selecție a proiectelor, deci stabilesc cine primește bani. Ele analizează implementarea, evaluările și modificările programelor. Tot ele pot verifica dacă proiectele respectă evaluarea de impact de mediu și principiul „de a nu prejudicia în mod semnificativ”. Regulamentul european lasă însă fiecărui stat libertatea de a decide cum sunt compuse aceste comitete, iar rezultatele diferă mult de la o țară la alta.

Ce arată analiza CEE Bankwatch, prezentată la ECoPP, pentru opt state din regiune

• Reprezentare slabă. În România, de exemplu, doar 2 din 29 de membri ai comitetului pentru Tranziție Justă vin din organizații de mediu. Cehia are 1 din 28, Estonia 1 din 33, Letonia 1 din 62.
• Probleme de funcționare. Aceiași membri sunt renumiți din perioada anterioară (Cehia). Documente sunt modificate după ce au fost trimise (Ungaria). Ședințele sunt convocate ad-hoc, cu preaviz scurt (Slovacia). Volumul de documente nu poate fi analizat în timp util (Polonia).
• Lipsă de sprijin. În Bulgaria, asistența tehnică acoperă doar transportul. În Polonia, reguli interpretate excesiv privind conflictul de interese îndepărtează ONG-urile, care se tem că un loc în comitet le va bloca accesul la proiecte finanțate din fonduri UE.

Pentru România, raportul consemnează și un aspect pozitiv: în Programul Tranziție Justă, observațiile membrilor sunt comunicate și tratate transparent.

Ce funcționează

• În Polonia, partenerii neguvernamentali pot primi granturi de până la 15.000 de euro pe an din asistența tehnică, pentru expertiză, nu doar pentru deplasări. Un proiect de regularizare a unui râu a fost retras de la vot după ce Polish Green Network a arătat că încalcă Directiva-cadru privind apa.
• În Ungaria, subcomitetul pentru energie îmbunătățește, din octombrie 2023, ghidurile apelurilor înainte ca acestea să ajungă la vot.
• În Estonia, membrii fac vizite pe teren la proiectele finanțate, iar partenerii au fost implicați deja în pregătirea viitorului buget european.

Fondul pentru Modernizare: o evaluare care deschide revizuirea

Fondul pentru Modernizare a fost și el evaluat, iar evaluarea stă la baza revizuirii lui. În iulie 2026, Comisia Europeană a publicat prima evaluare oficială a Fondului pentru Modernizare, cerută de Directiva privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Concluziile ei vor fundamenta revizuirea acestei directive și, odată cu ea, regulile după care va funcționa fondul în continuare. Evaluarea analizează în principal guvernanța. Comitetul pentru Investiții, format din statele membre beneficiare, Comisia, Banca Europeană de Investiții și trei state contributoare, are un rol limitat: aprobă doar investițiile non-prioritare, circa 6% din sprijin, și respinge rar propuneri. Revizuirea este, așadar, momentul în care se decide cum va fi guvernat fondul de acum înainte. Este și momentul în care partenerii din energie și utilități trebuie să-și facă auzită vocea.

Statele membre descriu Comitetul pentru Investiții ca „eficient, colaborativ și funcțional”. Procedura pentru investițiile non-prioritare cere însă, în percepția lor, cu circa 10–30% mai mult efort administrativ decât pentru cele prioritare. Pentru România, raportul de evaluare constată:

• 43 de investiții aprobate, dintr-o alocare totală de 14,3 miliarde de euro, cu aproximativ 10,3 miliarde de euro sprijin planificat;
• circa 6,3 miliarde de euro plătite de BEI;
• șase investiții non-prioritare, între care un studiu de caz pe o conductă de transport gaze;
• un portofoliu în pregătire care ar putea duce angajarea fondurilor la circa 112% din alocare (raportul face estimarea pentru România și Cehia).

Concluzie generală: decalajul dintre banii primiți de statele membre și cei care ajung efectiv în proiecte este însă uriaș. Raportul arată că, la nivelul tuturor statelor beneficiare, din cele 16,4 miliarde de euro transferate de BEI până la sfârșitul lui 2024, doar aproximativ 12% ajunseseră efectiv la beneficiarii finali.

Ce trebuie dus mai departe

Pentru viitorul buget european

Continuăm analiza comparativă cu recomandările prezentate la ECoPP pentru viitorul buget european, care va fi gestionat printr-un singur Plan Național și Regional de Parteneriat (PNRP) pentru fiecare stat membru:

• implicarea partenerilor de la început, în scrierea planurilor, nu doar în monitorizarea lor;
• aplicarea Codului de conduită privind parteneriatul pentru întregul buget UE;
• subcomitete tematice și regionale pentru fiecare plan, acolo unde au loc discuțiile reale;
• sprijin financiar dedicat pentru parteneri, prin granturi de asistență tehnică;
• reguli clare de procedură: termene minime de analiză a documentelor, platforme comune, reguli coerente privind conflictul de interese;
• o componență echilibrată, cu cel puțin 30% organizații de mediu în capitolele verzi.

Acestor recomandări le adăugăm două lucruri esențiale pentru un parteneriat echilibrat în contextul PNRP. Primul: parteneriatul trebuie să fie sectorial, nu doar teritorial. Utilitățile sunt infrastructuri critice care traversează regiuni și, adesea, granițe, iar capitolele sectoriale au nevoie de partenerii care cunosc sectorul. Fiecare domeniu are nevoie de alocări dedicate și protejate, cu prioritate pentru infrastructura critică. Al doilea: dacă finanțarea va fi legată de reforme și jaloane, partenerii trebuie implicați în definirea jaloanelor. Experiența PNRR a arătat cât costă jaloanele scrise fără cei care trebuie să le îndeplinească.

Pentru Fondul pentru Modernizare

Raportul de evaluare nu conține o recomandare explicită privind parteneriatul. Recunoaște totuși că transparența și implicarea părților interesate „pot fi îmbunătățite” și cere o comunicare mai proactivă. Constată că rezultatele sunt mai bune acolo unde guvernanța națională e solidă și recomandă întărirea capacității administrative și o coordonare mai bună între ministere și cu celelalte instrumente UE.

O platformă de bune practici. Părțile interesate consultate în evaluare au propus o platformă formală pentru schimbul de bune practici și mai multă flexibilitate la modificarea schemelor aprobate. Propunerea este foarte utilă. Platforma ar reuni Ministerul Energiei, beneficiarii, asociațiile sectoriale și operatorii de utilități, care pot contribui cu soluții de eficiență energetică, regenerabile și stocare. Astfel, lecțiile din proiectele aflate deja în implementare ar ajunge în ghidurile noilor apeluri.

Criterii de prioritizare care țin cont de obligațiile de conformare. Dacă toate proiectele aflate în pregătire ar fi implementate, angajările României ar ajunge la circa 112% din alocarea disponibilă, deci unele proiecte vor trebui ajustate sau amânate. Riscul este ca banii să meargă spre investiții fără obligații legale de conformare, iar sectoare cu termene europene ferme să rămână descoperite. Sectorul apei este un exemplu clar: Directiva revizuită privind tratarea apelor urbane reziduale impune neutralitate energetică pentru stațiile de epurare, iar operatorii de apă sunt infrastructură critică. Criteriile de prioritizare ar trebui stabilite și publicate înainte de decizie, cu consultarea sectoarelor afectate, și ar trebui să acorde prioritate investițiilor care ajută România să-și respecte obligațiile europene.

Un document programatic public pentru Fondul pentru Modernizare. Cea mai importantă recomandare este și cea mai simplă. Alte state au deja un astfel de document. În Cehia, guvernul a aprobat încă din ianuarie 2021 un program al Fondului pentru Modernizare, cu alocări orientative pe fiecare domeniu: termoficare, regenerabile, industrie, clădiri publice, energie comunitară. Programul are reguli clare de revizuire și un plan anual al apelurilor, toate publicate și actualizate periodic. Până azi, România nu a publicat un document echivalent. Un program național aprobat de guvern și elaborat cu consultarea sectoarelor ar face vizibile prioritățile și criteriile de alocare. Ar permite investitorilor și operatorilor de utilități să-și planifice proiectele. Ar transforma consultarea dintr-o reacție la ghiduri gata scrise într-o participare la stabilirea direcției. Iar acum este momentul potrivit: evaluarea europeană deschide revizuirea regulilor, iar noua conducere a Ministerului Energiei își stabilește prioritățile.

Pentru că și aici sunt banii dumneavoastră.

Surse

• CEE Bankwatch Network, „Monitoring cohesion policy funds in central and eastern Europe” (decembrie 2023)
• CEE Bankwatch Network, „Strengthening the participation of civil society in monitoring committees through technical assistance” (iunie 2024)
• Prezentarea CEE Bankwatch la webinarul ECoPP, 21 octombrie 2026
• Comisia Europeană, „Evaluation on the operating rules of the Modernisation Fund”, SWD(2026) 197 (17 iulie 2026)
• Viegand Maagøe, Technopolis și Logika, „Evaluation of the Modernisation Fund – Final Report”, realizat pentru DG CLIMA (decembrie 2025)
• Rapoartele anuale ale Comitetului pentru Investiții, modernisationfund.eu
• Fondul de Stat pentru Mediu al Republicii Cehe (SFŽP), „Programový dokument Modernizačního fondu”, sfzp.gov.cz