Operatorii de pe piața de gaze sunt ”răsplătiți” în funcție de valoare investiției și nu de rentabilitatea investiției

Ziaristul Mihai Nicuț, prezintă pe site-ul www.e-nergia.ro , Proiectul de lege prin care Guvernul va modifica legislația privind funcționarea ANRE, arătând că Reglementatorul este obligat să ia în calcul noi principii atunci când fundamentează tarifele de distribuție și prețurile finale reglementate, provocând o discuție pe baza acestor modificări.

Proiectul de lege de modificare a atribuțiilor ANRE introduce noi paragrafe:
”(1.1) ANRE elaborează metodologia pentru calculul tarifelor de transport și distribuție a gazelor naturale prin care se stabilește rata de rentabilitate a capitalului investit, reprezentând costul mediu al capitalului investit, exprimat în termeni reali, înainte de impozitare, În cazul în care elemente care compun metodologia stabilirii ratei de rentabilitate sunt în competența altor autorități decât autoritatea de reglementare, informațiile obținute de acestea ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor proprii sunt puse la dispoziția ANRE în cel mai scurt timp posibil, în vederea consultării. Consultarea acestor informații de către autoritatea de reglementare este obligatorie, inclusiv pentru tarifele în vigoare, dacă există o solicitare de la orice parte lezată.

(1.2)La elaborarea metodologiei de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate, ANRE va proceda astfel încât aceasta să conțină elemente pentru sprijinirea dezvoltării, în cel mai rentabil mod, a unor sisteme sigure, fiabile, eficiente și nediscriminatorii care sunt orientate către consumator, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul gazelor naturale, aI eficienței energetice și al integrării producției de gaz la scară redusă și la scară largă din surse de energie regenerabile, precum și a producției distribuite, atât în rețelele de transport, cât și în cele de distribuție.”

Apreciez, că aceste articole noi introduse, se doresc o completare a atribuțiilor ANRE în acord cu obligațiile din legislația în vigoare, care probabil au ca și scop crearea cadrului legal de a “pune presiune” pe ANRE. Articolele noi introduse au o formularea generalistă și ușor alambicată, permițând libertatea interpretării.

Parcurgând aceste propuneri este surprinzător cum Guvernul României, mai ales unul liberal, nu introduce modificarea principiilor Metodologiei de tarifare de pe piața de gaze, principiile existente fiind total dăunătoare consumatorilor de gaze.

Apreciez, că în primul rând atunci când se vorbește despre modul în care se construiește Metodologia de tarifare, era necesar să se corecteze, un principiu păgubos care se aplică de 15 ani în România, respectiv stabilirea câștigurilor operatorilor prin înmulțirea ratei de rentabilitate fixe cu valoarea activelor deținute de aceștia.

Consider că după 15 ani de la aplicarea acestui principiu, este cazul să renunțăm la stabilirea câștigurilor operatorilor raportându-ne la valoarea activelor deținute. În momentul de față operatorii de pe piața de gaze din România sunt recompensați cu un câștig garantat, direct proporțional cu capitalul investit.

Astfel, operatorii sunt interesați să creeze rețele supradimensionate (gradul de încărcare medie a rețelelor în România este de cca. 30%), operatorul fiind conștient că banii astfel cheltuiți i se întorc tot lui prin lucrări efectuate și plătite de consumatori (branșamente și instalații de utilizare gaze). Conform Metodologiei actuale operatorul va câștiga sigur în fiecare an 6,9% din această valoare investită (de aici și interesul ca aceasta să fie cât mai mare), chiar dacă investiția în fapt este folosită doar în proporție de 30%, respectiv aduce teoretic 70% “pierderi” și implicit tarife mari la consumatori care să acopere gradul de neutilizare a rețelei.

În situația în care s-ar modifica principiul de stabilire a tarifelor pe piața de gaze,  câștigurile operatorilor ar trebui să se coreleze cu profitul obținut la fiecare leu investit, respectiv operatorii să nu mai fie răsplătiți pentru investiții nerentabile sau supradimensionarea rețelelor, ci să fie interesați de investiții corecte care aduc beneficii clienților.

Un astfel principiu ar aduce o abordare rațională și pentru exemplul dat anterior, operatorul ar realiza o rețea care să aibă un grad de utilizare de cca. 80%, care va înjumătăți costul de investiție și implicit se vor înjumătății tarifele la consumatori.

Această abordare ar elimina și practica de reevaluare periodică, a activelor, care determină creșterea continuă a valorii activelor și implicit creșterea veniturilor operatorilor și eventual creșterea tarifelor la consumatori.