Eficiența energetică înainte de toate: o agendă de finanțare pentru industrie, utilități publice și sectorul de apă

Cea mai ieftină și mai rapidă unitate de energie curată este cea pe care nu o mai consumăm. Uniunea Europeană a transformat această idee într-un principiu juridic — „eficiența energetică înainte de toate”. Întrebarea pentru România este cât de departe suntem dispuși să-l ducem în practica de finanțare.

„Eficiența energetică înainte de toate” (energy efficiency first) nu este un slogan, ci un principiu director consacrat de Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică (EUR-Lex). El cere ca eficiența să fie tratată ca o sursă de energie în sine și ca soluțiile de economisire să fie prima opțiune luată în calcul în deciziile de planificare și de investiții, în toate sectoarele. Logica este simplă și greu de contestat: înainte de a construi capacități noi de producție, valorificăm energia pe care o irosim deja. Pentru o țară cu un parc industrial și de utilități publice îmbătrânit, acesta este poate cel mai mare rezervor neexploatat de decarbonare ieftină.

Vestea bună este că acest principiu are deja un instrument la dispoziția României. Fondul pentru Modernizare, mecanismul instituit prin articolul 10d al Directivei ETS (introdus prin Directiva (UE) 2018/410) (Fondul pentru Modernizare), are printre domeniile sale prioritare îmbunătățirea eficienței energetice. Cu alte cuvinte, Europa nu doar proclamă principiul, ci îl și finanțează — iar România este unul dintre statele beneficiare.

Programul-cheie 7 — un început solid, dar limitat la perimetrul ETS

România operaționalizează deja o parte din acest principiu prin Programul-cheie 7 — Eficiență energetică în instalații industriale incluse în EU-ETS (Ministerul Energiei). Cu un buget de 150 de milioane de euro și un plafon de 30 de milioane de euro per beneficiar (ghidul solicitantului), programul sprijină modernizarea la nivelul celor mai bune tehnici disponibile (BAT) și soluțiile de captare și utilizare a CO2 în industriile grele — oțel, ciment, petrol și gaze, producția de energie. Primul apel bazat pe procedură de ofertare concurențială s-a închis la 2 februarie 2026 (anunț). Este un program binevenit și bine construit.

Limita lui ține însă de perimetru: se adresează exclusiv instalațiilor incluse în schema EU-ETS. Or, principiul „eficiența energetică înainte de toate” nu se oprește la granița ETS. Cel mai mare potențial de economisire se află, în bună măsură, în afara acestui perimetru.

Două categorii rămân, în prezent, fără o rută de finanțare dedicată eficienței energetice comparabilă cu Programul-cheie 7. Prima este baza largă a industriei care nu intră sub incidența EU-ETS — întreprinderi mici și mijlocii cu motoare, pompe, compresoare și procese termice, unde auditul energetic identifică economii semnificative.

A doua, și poate cea mai importantă din perspectiva banului public, o reprezintă utilitățile publice: alimentarea cu apă și epurarea apelor uzate, termoficarea, clădirile și iluminatul public. Acestea sunt consumatoare mari, captive și previzibile de energie, aflate în proprietate publică — exact locul unde fiecare kilowatt-oră economisit se traduce direct în cheltuieli operaționale mai mici și în bugete locale eliberate pentru alte priorități. Extinderea logicii Programului-cheie 7 dincolo de instalațiile ETS, către industria largă și în special către utilitățile publice, ar fi aplicarea coerentă, până la capăt, a unui principiu pe care România și l-a asumat deja.

Sectorul de apă — acolo unde principiul, obligația și oportunitatea se întâlnesc

Dintre toate utilitățile publice, sectorul de apă este cazul în care eficiența energetică „înainte de toate” capătă cea mai mare forță, din trei motive care converg.

Primul: este energointensiv. Pomparea, aerarea și epurarea consumă cantități importante de electricitate, iar costul energiei este una dintre cele mai mari componente ale costurilor operaționale ale operatorilor de apă.

Al doilea: are, de la 1 ianuarie 2025, o obligație legală fermă. Directiva (UE) 2024/3019 privind tratarea apelor urbane reziduale (EUR-Lex) impune sectorului o creștere progresivă a autonomiei energetice și stabilește obiective naționale care conduc către neutralitate energetică până în 2045, luând în calcul toate formele de energie regenerabilă produse de operatori — solară, eoliană, hidraulică, termică sau biogaz. România are termen de transpunere până la 31 iulie 2027.

Al treilea, și cel care schimbă complet ecuația: spre deosebire de alți mari consumatori, sectorul de apă este și un producător latent de energie. Prin digestia anaerobă a nămolului, stația de epurare produce biogaz care, valorificat în cogenerare, poate acoperi o parte substanțială din consumul propriu. La aceasta se adaugă fotovoltaicul instalat pe amplasament și recuperarea termică din apa epurată. În sectorul de apă, eficiența energetică și autoproducția nu sunt două agende separate, ci una singură.

Tehnologiile sunt mature, nu experimentale: stații precum Marselisborg (Aarhus) sau Strass (Austria) acoperă astăzi peste 100% din consumul propriu, devenind exportatoare nete de energie. Iar finanțarea unor astfel de investiții prin Fondul pentru Modernizare nu este o ipoteză: există deja exemple în state beneficiare ale Fondului care utilizează acest instrument pentru sectorul apei. Croația finanțează prin Fond investiții în sisteme fotovoltaice și stocare de energie pentru operatorii publici de apă („PV and energy storage for the public water services providers”) (lista confirmărilor Fondului), ceea ce demonstrează că infrastructura de apă poate constitui o categorie eligibilă de investiții în cadrul mecanismului.

Ce ar însemna, concret, „Eficiența energetică înainte de toate” în finanțare

Aplicarea consecventă a principiului ar presupune câțiva pași:

• extinderea logicii Programului-cheie 7 dincolo de instalațiile EU-ETS, către industria largă și utilitățile publice — fie prin lărgirea programului, fie printr-o linie companion dedicată;
• recunoașterea explicită a rutelor specifice sectorului de apă — digestia anaerobă cu cogenerare și recuperarea termică — ca acțiuni eligibile distincte, dincolo de instalarea de capacități fotovoltaice;
• deblocarea și lansarea de noi apeluri de autoconsum din Programul-cheie 1 (apel concurențial; apel societăți și regii) și trecerea la un calendar anual, previzibil, pe care operatorii să-și poată planifica investițiile pe traiectoria prevăzută de directivă.

Momentul nu este întâmplător. Fondul pentru Modernizare este programat pentru perioada 2021–2030, iar arhitectura sa post-2030 se discută chiar acum: Comisia Europeană a deschis procesul de evaluare a Fondului, în paralel cu revizuirea sistemului ETS prevăzută pentru 2026 (Comisia Europeană). Aceasta este fereastra în care se poate lărgi baza de finanțare a eficienței energetice și în care se poate susține continuitatea instrumentului după 2030. Ca stat beneficiar cu reprezentare în comitetul de investiții al Fondului, România are pârghiile necesare pentru a sprijini această direcție.

De altfel, însuși viitorul principiului se conturează acum. Comisia Europeană pregătește cadrul legislativ de eficiență energetică de după 2030 și a lansat în acest scop un apel pentru contribuții și o consultare publică (call for evidence) în perioada 20 martie – 12 iunie 2026, pe platforma „Have Your Say” (Have Your Say), propunerea legislativă fiind așteptată în ultimul trimestru al anului 2026. Nu este vorba, așadar, despre o revizuire deja în curs a Directivei 2023/1791, ci despre procesul care va stabili cât de ferm rămâne „eficiența energetică înainte de toate” după 2030 — un principiu care, de la revizuirea din 2023, are pentru prima dată forță juridică și obligă statele membre să ia în calcul eficiența în toate deciziile majore de politică și de investiții, inclusiv în sectoare neenergetice precum apa. Faptul că definirea cadrului post-2030 se suprapune cu evaluarea Fondului pentru Modernizare și cu revizuirea ETS din 2026 transformă acest moment în fereastra în care principiul trebuie tradus din declarație în instrument de finanțare concret — inclusiv pentru utilitățile publice și sectorul de apă.

Eficiența, în centrul deciziilor

„Eficiența energetică înainte de toate” este, până la urmă, o întrebare despre prioritizare: de la industriile grele incluse în ETS până la utilitățile publice care deservesc zilnic cetățenii. Sectorul de apă este dovada că principiul european, obligația legală și oportunitatea economică pot coincide. Tot ce rămâne este să așezăm eficiența energetică — și sectoarele care o pot livra — în centrul deciziilor de finanțare, cât timp fereastra este încă deschisă.