Lipsa căldurii nu e disconfort, este pericol public

În ianuarie 2026, Capitala României trăiește din nou un paradox dureros: oraș european, cu milioane de locuitori, dar cu zeci de mii de apartament fără căldură și apă caldă în plină iarnă. Avariile din sistemul de termoficare nu mai sunt o excepție, ci o stare de fapt. Ceea ce se întâmplă zilele acestea nu este doar o problemă tehnică. Este o urgență de sănătate publică .

Când temperaturile scad sub zero, lipsa căldurii nu înseamnă doar disconfort. Înseamnă risc de îmbolnăvire, hipotermie, agravarea bolilor cronice și, în cazuri extreme, pierderi de vieți omenești . Pentru copii mici, bătrâni și persoane bolnave, frigul din casă este la fel de periculos ca frigul de afară.

În lipsa încălzirii centralizate, mii de bucureșteni apelează la soluții improvizate: reșouri, aeroterme vechi, aragaz lăsat aprins, improvizații electrice sau sobe artizanale. Aici apare un al doilea pericol major, mai tăcut și mai mortal: incendiile și intoxicațiile cu monoxid de carbon .

Monoxidul de carbon nu miroase, nu se vede și nu iartă. În fiecare iarnă, oameni mor în propriile apartamente pentru că au încercat să se încălzească cu aragazul sau cu aparatul defect. În fiecare iarnă, blocuri sunt evacuate din cauza incendiilor provocate de improvizații electrice.

De aceea, mesajul Asociației Energia Inteligentă, către populație este:

Nu vă încălziți cu flacără deschisă în locuințe.

Nu lăsați aragazul pornit pentru căldură.

Nu supraîncărcați prizele cu resurse și prelungitoare ieftine.

Nu încălziți tot apartamentul, grupați vă într-o cameră, închizând și caloriferele din celelalte camere pentru a încerca să creșteți aportul de căldură din rețeaua termică în acea cameră.

Dacă folosiți aparate electrice, ele trebuie să fie moderne, stabile, conectate direct la priză și ținute departe de materiale inflamabile. Un detector de fum sau de monoxid de carbon poate face diferență dintre viață și moarte.

În același timp, autoritățile nu pot comunica doar „se lucrează”. Oamenii au nevoie de termene clare, hărți exacte și centru de sprijin pentru cei vulnerabili. Un oraș care își lasă bătrânii să tremure în apartamente sau familii cu copii să doarmă în frig nu este un oraș funcțional.

Criza căldurii din București nu este doar despre țevi sparte și centrale oprite. Este despre siguranță, demnitate și responsabilitate publică.

Iar până când sistemul va fi regândit cu adevărat, cel mai important lucru rămâne acesta:

Să nu ne încălzim punându-ne viața în pericol. Frigul trece. Intoxicația cu monoxid sau un incendiu nu.