Programul naţional de racordare a populaţiei la sistemul inteligent de distribuţie a gazelor naturale

Subsumat politicii de creștere a gradului de racordare a sectorului rezidențial, concretizată în legislația secundară prin Ordinele ANRE 172/2020, respectiv 178/2020, remarcăm și inițiativa punctuală introdusă prin Legea 214/2020^[1] ce vizează îmbunătățirea serviciului public de distribuție a gazelor naturale prin dezvoltarea unor Rețele Inteligente de către Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT).

Beneficiile programului național menționat se înscriu pe coordonate similare cu cele ale politicii de racordare intensivă a sectorului rezidențial introdusă prin Legea 155/2020 și pot fi rezumate la creșterea gradului de confort a populației, respectiv substituirea utilizării biomasei cu un combustibil mai puțin poluant.

Supletiv impactelor pozitive enunțate, programul național de dezvoltare a unor rețele inteligente mai prezintă avantajul executării integrale a fondurilor disponibile în cadrul Programul Operațional Infrastructură Mare – Axa Prioritară 8[2] și, cel puțin în plan teoretic, beneficiul degrevării tarifului de distribuție cu echivalentul fondurilor nerambursabile pe care UAT vor reuși să le contracteze.

Suplimentar, documentul normativ vine în susținerea demersului de diminuare a bazinului de clienți vulnerabili, prin acordarea de sprijin financiar sub formă de subvenții consumatorilor casnici care se află în situație de precaritate materială și/sau financiară, în baza unei anchete sociale.

Pe acest palier, acordarea sprijinul material ar trebui să se realizeze de o manieră prudentă, pentru a se asigura:

• corelarea de o manieră sinergică cu celelalte măsuri de sprijin din legislația incidentă consumatorului vulnerabil, pentru evitarea acordării de sprijin material excedentar nivelului real
• prevenirea unor eventuale tentanții din partea clienților casnici de a simula venituri scăzute/ vulnerabilitate energetică;
• ocolirea capcanei acordării exclusive de sprijin material ca măsură de diminuare a sărăciei energetice, în continuare fiind nevoie de măsuri complementare care să faciliteze ieșirea consumatorului final din paradigma vulnerabilității energetice.

În plan negativ, o serie de potențiale neajunsuri identificate la nivelul legislației de profil ar putea anula, cel puțin parțial, din beneficiile vizate de autoritățile centrale prin instituirea Programului naţional de racordare la sistemul inteligent de distribuţie al gazelor naturale.

Între acestea menționăm:

– criterii de eligibilitate minimale/ insuficiente pentru a imprima caracterul inteligent al unei rețele de distribuție;

Din analiza documentului normativ, conceptul Rețelei Inteligente pare să se suprapună cu cel de Informatizare al Rețelei, confuzie necesar a fi eliminată pentru a putea valorifica în mod oportun investițiile vizat a fi realizate prin contractarea de fonduri nerambursabile.

În fapt, conceptul de Rețea Inteligentă se extinde dincolo de informatizarea/ înzestrarea acesteia cu capacități digitale și întrunește cel puțin următorul set de caracteristici: eficiență și management energetic, utilizarea eficientă a energiei, smart grid, smart metering, facilitează combaterea sărăciei energetice și conduce la consolidarea pieţei unice energetice.

Având în vederea că hidrogenul pare să beneficieze de susținere politică la nivelul Comisiei Europene, apreciem utilitatea includerii drept criteriu sine qua non și capacitatea rețelei de distribuție de a vehicula acest vector energetic (cel puțin în mix cu gazele naturale).

– lipsa unei distincții clare în legislația de profil între calitatea de proprietar, concedent și concesionar al rețelei de distribuție a gazelor naturale, starea de fapt reflectându-se în lipsa remunerării cu marjă de profit reglementată a activității de operare prestate de operatorul de distribuție;

În absența unei derogări explicite în legislația de profil care să permită includerea în BAR a contravalorii investiționale a Rețelelor Inteligente vizat a fi operaționalizate, operatorii de distribuție ar putea manifesta un apetit scăzut pentru preluarea în operare a noilor rețele inteligente de gaze naturale, prin presiunea suplimentară exercitată pe bugetul acestora.

Mai exact, legislația incidentă sectorului gazelor naturale nu remunerează cu marjă de profit reglementată activitățile de mentenanță și de operare a rețelei, acestea fiind recunoscute doar ca atare în tariful de distribuție practicat în relația cu consumatorul final.

La acestea se adaugă și lipsa recunoașterii unor categorii de costuri, între care cele referitoare la: (i) redevența achitată pentru prestarea serviciului de distribuție; (ii) costurile legate de racordare, în special, pentru urmărirea, recepția lucrării și punerea în funcțiune a branșamentului.

– eventuali operatori interesați de dezvoltarea unor proiecte cu impact în sectorul energetic (centrale electrice pe gaze naturale, industrie chimică și petrochimică, etc.), ar putea prefera racordarea directă în sistemul de transport al gazelor naturale din rațiuni de economicitate (respectiv evitarea costurilor asociate cu plata tarifului de distribuție către OSD);

Pe acest palier, instituirea unei eventuale obligativității pentru racordarea la sistemul de distribuție în sarcina unor consumatori noncasnici relevanți pentru sistemul energertic autohton va genera o polemică energetică necesar a fi tranșată la nivel politico – administrativ.

Raportat la sinopticul situației, pentru a maximiza beneficiile pentru consumatorul final din România, respectiv pentru a facilita dezvoltarea infrastructurii autohtone de profil în concordanță cu obiectivele europene stabilite prin Green Deal, Asociația Energia Inteligentă apreciază oportunitatea revizuirii actului normativ, cu luarea în calcul și a coordonatelor antemenționate.

[1] Privind unele măsuri pentru aprobarea Programului Național de racordare a populației și clienților noncasnici.

[2] Sisteme inteligente și sustenabile de transport al energiei electrice și gazelor naturale.