Stocuri strategice pentru 90 de zile, nu înseamnă 90 de zile motorină la pompă

Simularea zilnică pentru 180 de zile, în scenariul sever, dar puțin probabil, în care fluxul de țiței kazah este întrerupt și nu se reușește aducerea de motorină sau țiței compatibil cu rafinăriile românești din altă zonă și nu se perturbă tranzitul și exporturile existente

România declară oficial peste 2 milioane de tone echivalent petrol de stocuri de urgență, corespunzătoare unei obligații de circa 90 de zile de importuri nete. Dar numai aproximativ jumătate din această rezervă se află fizic în România. Cealaltă jumătate este păstrată, prin delegare, în alte state ale Uniunii Europene.

Așadar:

• România are legal aproximativ 90 de zile de stocuri;
• în interiorul țării are imediat accesibile aproximativ 45 de zile calculate la importurile nete;
• celelalte 45 de zile nu sunt fictive, dar nici nu sunt echivalente cu motorină aflată deja în depozitul de lângă București;
• stocurile externe trebuie identificate, eliberate, încărcate, transportate, descărcate și distribuite;
• o parte importantă a stocului total este țiței, nu motorină sau benzină gata de livrare.

Într-o criză reală, România nu are „90 de zile până la oprirea pompelor”. Are un sistem de protecție de 90 de zile doar dacă logistica, rafinăriile, porturile și transportul continuă să funcționeze.

1. Ce stocuri strategice are România

Cele mai recente date europene complete disponibile pentru structura fizică a rezervelor indicau, în mai 2025, aproximativ 2,038 milioane tone de stocuri de urgență pentru România. Structura era aproximativ:

În interiorul categoriei de produse petroliere, structura raportată era aproximativ în 2025:

 Datele europene arată că stocurile de urgență ale României erau formate în proporții apropiate din țiței și produse, nu exclusiv din carburanți gata de comercializare. La nivelul UE, statele pot păstra legal rezerve atât în țară, cât și în alte state membre.

Estimarea teritorială

Ministerul Energiei a afirmat în martie 2026 că stocurile aflate în România acoperă aproximativ 45 de zile, iar stocurile delegate în afara țării încă aproximativ 45 de zile.

Aplicând această împărțire la 2,038 milioane tone:

Fizic în România – circa 1,02 mil. tone

Fizic în alte state UE – circa 1,02 mil. tone

Total legal raportat – circa 2,04 mil. tone

Aceste valori sunt estimări, deoarece statul nu publică, din motive comerciale și de securitate, inventarul detaliat pe fiecare depozit, produs, operator și țară-gazdă.

2. Câte sunt fizice și câte sunt „pe hârtie”

Teoretic, toate cele 2,038 milioane tone trebuie să fie fizice. Directiva europeană nu permite declararea unor simple contracte viitoare sau a unor volume inexistente drept stocuri de urgență. Titularii obligațiilor trebuie să asigure permanent disponibilitatea și accesibilitatea fizică a volumelor raportate. Prin urmare, oficial stoc fizic declarat aproximativ 2,04 mil. tone

În realitate trebuie făcută o distincție cantitățile fizice din România sunt de cca 1,02 mul tone și fizice (probabile) în străinătate, dar accesibil prin drepturi delegate cca 1,02 mul tone

Stocurile externe nu sunt „pe hârtie” în sens juridic. Dar, pentru consumatorul român, ele se comportă ca un drept asupra unui stoc, nu ca un produs aflat deja în terminalul de distribuție din România.

Dacă rezerva externă este în Țările de Jos, Italia, Grecia sau alt stat UE, ea poate fi fizică, dar depinde de:

• acordul și procedura de eliberare;
• existența navelor;
• disponibilitatea porturilor;
• asigurarea transportului;
• siguranța Mării Mediterane și a Mării Negre;
• capacitatea de descărcare la Constanța;
• disponibilitatea vagoanelor-cisternă și autocisternelor.

Într-o criză europeană simultană, fiecare dintre aceste verigi poate deveni un blocaj.

3. Stocurile comerciale

Ultima comparație completă Eurostat disponibilă indica pentru România aproximativ 394.000 tone de stocuri comerciale, separat de cele 2,038 milioane tone de urgență. Stocurile comerciale fluctuează și aparțin rafinăriilor, importatorilor, depozitelor și distribuitorilor.

Dar nu toate cele 394.000 tone pot fi golite. O parte reprezintă: inventar tehnologic, funduri de rezervor, produs aflat în conducte, marfă contractată, stoc necesar funcționării normale a rafinăriilor, volume aflate în tranzit, stocuri ale distribuitorilor destinate deja clienților etc. Astfel estimăm că stocul comercial efectiv mobilizabil este de cca 300.000 tone în România.

4. Cât durează până ajunge stocul la pompă

4.1. Produse finite aflate în România

Motorină sau benzină în depozite logistice

• decizie comercială sau administrativă: 1–2 zile;
• transfer spre depozite regionale: 1–3 zile;
• distribuție în stații: 1–3 zile.

Timp realist: 2–7 zile.

Produse finite în depozite portuare sau de rafinărie

• eliberare administrativă: 1–3 zile;
• transfer în depozitele regionale: 2–5 zile;
• livrare la pompă: încă 1–3 zile.

Timp realist: 4–10 zile.

Țiței aflat în România

Țițeiul trebuie livrat rafinăriei, introdus în instalații, distilat și procesat, analizat și certificat, depozitat și expediat către rețeaua comercială.

Timp realist: 7–15 zile, dacă rafinăria funcționează normal. Dacă rafinăria a redus deja sarcina sau s-a oprit, repornirea poate prelungi termenul la 15–25 de zile.

4.2. Produse finite aflate în străinătate

Într-un caz favorabil:

• eliberare și nominalizare: 2–5 zile;
• încărcare și transport: 5–12 zile;
• descărcare și distribuție: 3–7 zile.

Timp minim realist: 10–20 de zile. Într-o piață tensionată, cu nave puține și prime mari de asigurare poate fi de 20–35 de zile.

Țiței aflat în străinătate

• procedură de eliberare: 2–5 zile;
• navă și încărcare: 4–10 zile;
• transport maritim: 5–15 zile;
• descărcare: 1–3 zile;
• rafinare și distribuție: 7–15 zile.

Timp total realist: 20–40 de zile.

Grafic temporal al accesului

5. Simulare pe șase luni fără țiței kazah

A. Scenariul optimist

Ipotezele scenariului

Am presupus:

• oprirea integrală a importurilor de țiței kazah pentru șase luni;
• menținerea importurilor existente din alte surse fara suplimentarea acestora;
• mentinerea tranzitului si exportului existent;
• lipsa unor volume alternative majore contractate suplimentar;
• funcționarea rafinăriilor, dar la încărcare redusă;
• randament mediu de aproximativ 90% din țiței în produse comercializabile;
• producție internă de țiței de aproximativ 2,7–2,9 milioane tone anual, în ușoară scădere;
• consum lunar de produse petroliere de 730.000–820.000 tone;
• stoc comercial utilizabil inițial: 300.000 tone;
• stoc strategic inițial: 2,038 milioane tone.

România a produs circa 2,7 milioane tone de țiței în 2025, fiind unul dintre cei mai mari producători din UE, dar această producție acoperă numai o parte redusă din necesarul rafinăriilor.

Mai mult de 60% din importurile românești de țiței proveneau recent din Kazahstan, iar aproximativ trei sferturi din necesarul total de țiței era acoperit prin importuri.

Bilanțul lunar estimat

Ce arată simularea optimistă

La prima vedere, rezultatul pare liniștitor după șase luni, România ar mai avea teoretic aproximativ 1,525 milioane tone de stocuri strategice.

Aceasta ar fi însă o concluzie prea optimistă.

Problema 1: stocurile comerciale dispar în trei-patru luni

Cele aproximativ 300.000 tone mobilizabile ar fi aproape consumate până în noiembrie. Din acel moment, piața ar deveni dependentă direct de deciziile statului privind rezerva strategică.

Stocul comercial nu este doar o rezervă. Este și tamponul care permite funcționarea normală a sistemului logistic. Când acest tampon dispare, orice întârziere de câteva zile produce: stații fără anumite sortimente, cozi, achiziții preventive, blocaje regionale, creșteri bruște de preț, panică.

Problema 2: rezerva este mixtă

Din cele 2,038 milioane tone, numai aproximativ 511.000 tone erau motorină și produse de tip gasoil în structura Eurostat din mai 2025.

România nu poate scoate două milioane de tone de motorină din rezerva de două milioane de tone. O parte este țiței, benzină, păcură, combustibil de aviație, alte produse. Într-o criză dominată de motorină, stocul total supraestimează semnificativ protecția efectivă a transportului și agriculturii.

Problema 3: jumătate din rezervă este în străinătate

Dacă deficitul lunar crește în decembrie și ianuarie, România trebuie să înceapă mobilizarea rezervelor externe înainte ca rezerva internă să fie epuizată. În practică, cererea de eliberare ar trebui făcută cu cel puțin 20–30 de zile înainte.

Dacă statul așteaptă până când depozitele interne ajung la limită, stocul extern poate exista legal, dar va ajunge prea târziu pentru a preveni golurile de aprovizionare.

Problema 4: consumul nu poate continua normal șase luni

Rezerva strategică europeană este destinată gestionării unei perturbări temporare, nu finanțării unui consum neschimbat timp de jumătate de an. Dacă lipsa petrolului kazah durează șase luni, Guvernul ar trebui să introducă gradual reducerea exporturilor de carburanți, prioritizarea infrastructurilor critice, diminuarea consumului instituțiilor publice, stimularea transportului feroviar, restricții pentru consumurile neesențiale, contractarea forțată de volume alternative.

B. Scenariul pesimist

România nu funcționează cu o rezervă generică de „petrol”. România funcționează în primul rând cu motorină:

• transportul greu;
• agricultura;
• utilajele;
• distribuția mărfurilor;
• intervențiile de urgență;
• o parte din transportul feroviar;
• generatoarele și infrastructura critică.

Dacă numai 25% din rezerva de 2,4 milioane tone este motorină finită, autonomia reală imediată este de aproximativ 34 de zile, nu de 90 de zile.

Prin rafinarea țițeiului, autonomia poate fi extinsă teoretic spre 50–55 de zile, dar numai dacă:

• țițeiul este fizic accesibil;
• este compatibil cu rafinăriile;
• rafinăriile funcționează continuu;
• energia și hidrogenul necesare rafinării sunt disponibile;
• porturile și căile ferate funcționează normal;
• motorina rezultată poate fi distribuită regional.

Bilanțul motorinei

* Până la 27 ianuarie 2027.

Stocul comercial de motorină se epuizează în model în 40 de zile. Din acel moment, diferența dintre consum și oferta curentă este acoperită aproape exclusiv din rezerva strategică.

Rezerva strategică operațională de motorină se epuizează în jurul datei de 13 ianuarie 2027, iar penuria începe mai devreme, la 1 decembrie, deoarece limitele zilnice de extracție, rafinare și transport împiedică utilizarea instantanee a întregului volum.

Un posibil grafic temporal al crizei de motorină (scenariu sever)

Penuria regională estimată pentru motorină ținând cont de faptul că multe din liniile de cale ferată sunt cu viteze limitate de deplasare și/sau în reparații și creează congestii, dar și de capacitățile de stocare regională

Penuria regională estimată de motorină și blocajele feroviare

Congestiile sunt fundamentate pe harta oficială CFR 2026, raportul CFR privind restricțiile și viteza rețelei și cazurile recente în care trenurile de marfă Curtici–Giurgiu au coborât sub 6 km/h viteză comercială.

Penuria regională estimată de motorină și limita capacităților de stocare comercială

Capacitățile sunt intervale estimate de AEI din activele public identificate: OMV Petrom, OSCAR Downstream, Oil Terminal, Rompetrol și MOL. Harta arată capacitatea fizică maximă, nu cantitatea efectivă existentă în rezervoare.

Cum ar evolua penuria de motorină

Etapa 1

• lipsesc cantități la stațiile independente;
• întârzierea autocisternelor cu 1–2 zile.

Etapa 2

• dispar anumite sortimente;
• transportatorii cumpără preventiv.

Etapa 3

• limitarea alimentării la flotele comerciale;
• agricultura primește cote reduse.

Etapa 4

• alimentarea populației este limitată cantitativ;
• statul prioritizează serviciile esențiale.

Benzina

Benzina nu intră în penurie deoarece:

• consumul este mult mai mic decât cel al motorinei;
• oferta rămasă fără țiței kazah este relativ apropiată de consum;
• stocul direct și benzina rezultată din rafinare sunt suficiente pentru intervalul analizat.

Acest rezultat arată și de ce o rezervă petrolieră exprimată generic în tone poate induce în eroare: România ar putea avea încă benzină, dar să se confrunte cu o penurie severă de motorină.

Kerosenul

Kerosenul are cel mai mic stoc direct — estimat la doar 24.000 tone, echivalent cu aproximativ 15–16 zile de consum. Totuși, modelul nu indică penurie în cele 180 de zile deoarece:

• consumul este redus;
• producția curentă rămasă acoperă cea mai mare parte a cererii;
• kerosenul obținut ulterior din rafinarea țițeiului completează deficitul.

Kerosenul este însă sensibil la funcționarea rafinăriilor. Dacă una dintre rafinăriile importante se oprește sau randamentul real de kerosen este mai mic, aviația poate intra în dificultate înaintea benzinei. Dacă însă una dintre cele două rafinării majore și-ar reduce semnificativ activitatea sau s-ar opri, situația s-ar schimba radical.

În acest scenariu, România poate avea încă sute de mii de tone de petrol, benzină sau păcură în evidențe și, simultan, să intre într-o penurie fizică de motorină. Adevărata rezervă strategică nu trebuie măsurată în tone totale de petrol, ci în zile de motorină livrabilă efectiv în fiecare regiune a țării, ținând cont de faptul că multe din liniile de cale ferată sunt în reparații și creează congestii.

Kerosenul nu este vulnerabil prin volumul rezervelor, ci prin dependența de capacitatea de rafinare și de alimentarea aeroporturilor. În scenariul actual nu apare o penurie națională, însă o oprire a unei rafinării ar transforma rapid problema într-una regională, afectând mai întâi aeroporturile din Iași și Timișoara, în timp ce Aeroportul Internațional Henri Coandă București ar rămâne prioritatea principală pentru alimentare.

DISCLAIMER PRIVIND CARACTERUL ESTIMATIV AL SIMULĂRII

Prezenta simulare reprezintă exclusiv un exercițiu analitic de tip scenariu de stres, realizat pe baza unor ipoteze tehnice, logistice și comerciale explicite. Materialul nu constituie o prognoză oficială, o informație privilegiată, o confirmare a existenței unei penurii și nici o afirmație potrivit căreia autoritățile sau operatorii economici nu și-ar îndeplini obligațiile legale privind constituirea stocurilor de urgență.

Valorile privind consumul, structura stocurilor, disponibilitatea motorinei, benzinei și kerosenului, randamentele de rafinare, timpii de transport, capacitatea de mobilizare a rezervelor și distribuția regională sunt estimări de model. Acestea au fost introduse pentru a testa comportamentul sistemului într-un scenariu sever, caracterizat prin întreruperea prelungită a unei surse importante de aprovizionare și prin apariția simultană a unor constrângeri logistice.

Existența unui stoc legal de țiței și produse petroliere nu este contestată. Analiza urmărește însă diferența dintre:

• volumul total raportat juridic;
• compoziția efectivă a stocului;
• cantitatea de produs finit disponibilă imediat;
• cantitatea care trebuie transportată sau rafinată;
• viteza cu care carburantul poate ajunge efectiv în depozite și stații de distribuție.

Afirmația potrivit căreia numai o anumită pondere a stocului total ar fi reprezentată de motorină este o ipoteză de lucru utilizată în simulare și nu trebuie interpretată ca o prezentare oficială sau exhaustivă a structurii reale a rezervelor României, în lipsa unor date publice complete și actualizate pe fiecare produs, amplasament și termen de disponibilizare.

Estimările privind apariția unor posibile penurii regionale nu reprezintă predicții certe privind anumite județe, localități, aeroporturi, depozite sau companii. Ele indică doar vulnerabilități logistice teoretice asociate distanței față de rafinării, porturi, terminale, depozite și principalele rute feroviare sau rutiere de aprovizionare.

Analiza nu i-a în considerare stoparea exporturilor și a tranzitului de motorină prin România. Stoparea tranzitului și a exportului, cu redistribuirea acelor cantități către piața internă elimină orice posibilitate de congestie în România chiar cu stoparea totală a importului kazah timp de 180 de zile.

Rezultatele se pot modifica substanțial în funcție de:

• înlocuirea rapidă a importurilor afectate;
• redirecționarea fluxurilor comerciale;
• majorarea importurilor de produse finite;
• nivelul real al stocurilor comerciale;
• deciziile autorităților privind eliberarea rezervelor;
• funcționarea rafinăriilor;
• disponibilitatea porturilor, căilor ferate și transportului rutier;
• reducerea voluntară sau administrativă a consumului;
• sprijinul acordat prin mecanisme europene de solidaritate.

Prin urmare, cifrele și datele calendaristice prezentate nu trebuie interpretate ca termene certe de epuizare a stocurilor sau de apariție a penuriei, ci ca rezultate condiționate de ipotezele modelului.

Scopul materialului este identificarea vulnerabilităților, stimularea dezbaterii publice și evidențierea necesității unor date mai transparente privind structura și accesibilitatea rezervelor petroliere. Materialul nu urmărește inducerea panicii, influențarea comportamentului de cumpărare, manipularea pieței sau afectarea reputației unei instituții ori companii.

Orice utilizare publică a simulării trebuie să păstreze vizibilă mențiunea:

„Scenariu analitic de stres. Nu reprezintă prognoză oficială și nu confirmă existența sau iminența unei penurii de carburanți.”