România nu va avea douăsprezece crize separate, ci o singură „policriză” cu 12 manifestări. Soluțiile AEI.

Începând din toamna anului 2026, România intră într-o perioadă în care vulnerabilitățile energetice, bugetare, economice, climatice și sociale se vor alimenta reciproc. Unele crize sunt aproape certe; altele se vor declanșa numai dacă vom avea o iarnă rece, incidente tehnice ori noi șocuri geopolitice.

Important o criză a prețurilor este foarte probabilă; o criză fizică de aprovizionare nu este inevitabilă.

Harta probabilă a crizelor

1. Criza energiei electrice va fi, înainte de toate, o criză de preț

România nu duce lipsă de capacități instalate pe hârtie. Duce lipsă, în anumite ore, de putere controlabilă disponibilă. Fotovoltaicul ajută ziua, dar vârful critic de iarnă apare dimineața și seara, când producția solară este redusă sau nulă.

Problemele se suprapun:

• capacități pe cărbune îmbătrânite;
• centrale pe gaze insuficiente sau întârziate;
• hidroenergie dependentă de refacerea rezervelor de apă;
• reactoare nucleare expuse opririlor planificate sau accidentale;
• rețele cu congestii;
• aceeași nevoie de import în România, Ungaria, Serbia și alte state vecine.

ACER arată că evaluarea națională identifică probleme de adecvanță pentru România, inclusiv un risc de deficit mai mare decât cel rezultat din evaluarea europeană.

Nu anticipez un blackout național ca scenariu de bază. Anticipez însă:

• prețuri foarte mari în anumite intervale;
• importuri apropiate de limita tehnică;
• intervenții administrative;
• întreruperi locale provocate de vreme;
• posibilitatea reducerii unor consumuri industriale dacă se suprapun gerul, lipsa vântului și indisponibilități tehnice.

2. Gazele vor veni cu o criză certă de preț, criză condiționată de cantitate

Depozitele României erau la începutul lui septembrie în jur de 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul de anul trecut.

Problema reală nu este cantitatea anuală de gaze, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci. Depozitele nu livrează uniform pe tot parcursul iernii: pe măsură ce se golesc, capacitatea lor zilnică de extracție scade.

Criza fizică poate apărea dacă se suprapun:

1. o iarnă mai rece decât cea precedentă;
2. depozite insuficient umplute;
3. cerere regională mare;
4. reducerea unor surse de import;
5. producție electrică mare pe gaze.

Europa intră și ea în iarnă cu stocuri mult mai reduse decât media ultimilor ani și cu o dependență mai mare de piața globală de LNG. De aceea, România nu va putea conta întotdeauna pe importuri ieftine și imediat disponibile.

3. Motorina va fi criza care va transporta toate celelalte crize în economie

Benzina afectează direct populația. Motorina afectează întreaga economie: agricultură, construcții, transport de marfă, distribuție alimentară, servicii publice și industrie.

Reducerea temporară a accizei poate tempera prețul la pompă, dar nu elimină problema fundamentală: România depinde de țiței importat, de rafinarea acestuia și de importuri directe de produse petroliere. La începutul lui septembrie, statul a fost deja nevoit să majoreze reducerea temporară a accizei la motorină. Cererea mare de produse petroliere în țări din Asia care înlocuiește LNG foarte scump va pune o bază mare pe cererea de motorină.

Dacă petrolul și marjele rafinăriilor rămân ridicate, Guvernul are numai trei variante:

• lasă prețul să crească;
• reduce taxele și pierde venituri bugetare;
• compensează anumite sectoare și majorează deficitul.

Toate cele trei variante produc costuri în altă parte.

4. Criza fiscală va deveni centrul tuturor crizelor

Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027.

Statul va trebui simultan:

• să protejeze consumatorii de scumpirea energiei;
• să reducă taxarea carburanților;
• să sprijine agricultura;
• să finanțeze apărarea;
• să achite dobânzi mai mari;
• să cofinanțeze investițiile europene;
• să reducă deficitul.

Această ecuație nu se închide fără taxe suplimentare, reducerea unor cheltuieli, amânarea investițiilor sau o combinație între acestea. Prin urmare, este foarte probabilă o criză a fiscalității imprevizibile: schimbări dese de taxe, excepții, supraimpozitări și măsuri temporare prelungite.

5. Ratingul de țară va aduce nu neapărat retrogradare, dar sigur finanțare scumpă

România este la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor. S&P a menținut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă.

O retrogradare nu este inevitabilă. Dar chiar și fără retrogradare, percepția de risc poate produce:

• dobânzi mai mari pentru stat;
• credite mai scumpe pentru companii și populație;
• deprecierea leului;
• costuri mai mari pentru investițiile energetice;
• presiune suplimentară asupra bugetului prin plata dobânzilor.

Adevărata criză poate fi, așadar, nu „ratingul junk”, ci costul crescut al banilor înainte de retrogradare.

6. Criza alimentară va fi una de preț, nu de lipsă generalizată

România a avut rezultate bune la culturile de iarnă, în special grâu, dar seceta și căldura au lovit porumbul și culturile de primăvară. Recolta europeană de porumb din 2026 este estimată aproape de minimul ultimilor 20 de ani, România și Ungaria fiind printre statele afectate sever.

Efectele vor apărea cu întârziere în:

• furaje;
• carne și lactate;
• uleiuri;
• produse procesate;
• costurile fermelor;
• despăgubirile solicitate bugetului.

La aceasta se adaugă criza apei: nivelurile reduse ale Dunării afectează simultan agricultura, navigația, hidroenergia și răcirea unor capacități energetice.

7. Crizele suplimentare pe care le consider foarte probabile

Criza lichidității companiilor

Facturile energetice, carburanții, dobânzile și scăderea consumului vor lovi IMM-urile înainte ca statisticile să indice oficial recesiunea. Vor crește insolvențele, întârzierile la plată și arieratele dintre companii.

Criza investițiilor publice

Când bugetul nu mai ajunge, primele sacrificate sunt lucrările care pot fi amânate. România riscă să reducă exact investițiile în rețele, centrale, irigații și transport care ar trebui să o scoată din criză.

Criza fondurilor europene

Întârzierile reformelor, achizițiilor și proiectelor pot conduce la pierderea unor fonduri sau la înlocuirea lor cu împrumuturi mai scumpe. Aceasta ar transforma o problemă administrativă într-una bugetară și de dezvoltare.

Criza sărăciei energetice

Nu va fi suficient să discutăm numai despre prețul mediu. Pentru sute de mii de gospodării, problema va fi imposibilitatea efectivă de a încălzi locuința și de a plăti simultan energia, alimentele și ratele.

Criza încrederii

Aceasta poate deveni cea mai periculoasă. Dacă populația primește succesiv explicații contradictorii, plafonări temporare și promisiuni neîndeplinite, fiecare măsură reală va fi interpretată ca manipulare. Se creează teren pentru proteste, populism, radicalizare și blocarea reformelor.

România ar putea traversa în următoarele 12 luni aproximativ 12 manifestări de criză, dar ele provin din patru dezechilibre fundamentale: energie insuficient pregătită, finanțe publice fragile, infrastructură întârziată și administrație incapabilă să acționeze preventiv.

Cel mai probabil scenariu nu este că România va rămâne complet fără energie, gaze, carburanți sau alimente. Scenariul cel mai probabil este mai lent și mai apăsător:

România va găsi cantitățile necesare, dar la prețuri tot mai greu de suportat, iar statul va încerca să ascundă costul prin plafonări, reduceri de taxe și împrumuturi. Costul nu va dispărea. Se va muta din factură în deficit, din deficit în datorie și din datorie în taxele și nivelul de trai al anilor următori.

Iarna 2026/2027 poate deveni momentul în care criza energetică se transformă într-o criză economică, iar criza economică într-o criză socială și politică.

Pachetul de soluții AEI pentru România – 12 măsuri pentru prevenirea policrizei 2026–2027

1. Program accelerat pentru putere controlabilă. Finalizarea centralelor pe gaze întârziate, menținerea temporară a capacităților necesare securității și accelerarea stocării, retehnologizării hidro și proiectelor nucleare.
2. Plan național de securitate a gazelor. Umplerea depozitelor după criterii de volum și debit zilnic, constituirea unei rezerve strategice și contractarea preventivă a surselor de import pentru perioadele de ger.
3. Rezervă strategică și plan de continuitate pentru carburanți. Stocuri operaționale reale, rute alternative de aprovizionare și alimentare prioritară pentru agricultură, transport de marfă, servicii publice și infrastructură critică.
4. Protecție socială țintită, nu plafonare generală. Ajutor direct pentru gospodăriile vulnerabile real, în funcție de venit, locuință și consumul energetic necesar, fără subvenționarea consumurilor mari ineficiente.
5. Sprijinirea contractării energiei pe termen lung și reducerea dependenței de piața spot.
   Dezvoltarea contractelor bilaterale, a achizițiilor centralizate și a mecanismelor de garantare pentru gospodării, IMM-uri și industrie, astfel încât consumatorii să beneficieze de prețuri predictibile, iar producătorii să poată finanța investiții noi. România trebuie să cumpere energia din timp, nu în momentul crizei, la prețurile cele mai mari.
6. Pact fiscal pentru energie și investiții. Fără taxe și supraimpozitări introduse peste noapte. Orice măsură fiscală trebuie însoțită de evaluarea publică a impactului asupra prețurilor, investițiilor și securității energetice.
7. Protejarea investițiilor esențiale. Rețelele, centralele, stocarea, irigațiile, infrastructura de apă și proiectele europene mature trebuie exceptate de la tăierile bugetare generalizate.
8. Plan pentru lichiditatea economiei. Garanții și finanțări temporare pentru IMM-urile viabile afectate de energie, carburanți și dobânzi, condiționate de investiții în eficiență și menținerea locurilor de muncă.
9. Program național pentru apă, agricultură și securitate alimentară. Refacerea irigațiilor, gestionarea rezervelor de apă, sprijinirea culturilor vulnerabile și constituirea unor mecanisme de intervenție pentru alimentele esențiale.
10. Scut pentru fondurile europene și proiectele strategice. Echipă guvernamentală unică pentru deblocarea proiectelor, termene obligatorii pentru avize și transferarea rapidă a banilor către investițiile care pot fi finalizate.
11. Program național de eficiență energetică. Finanțarea izolării locuințelor, modernizării instalațiilor, reducerii consumului în clădirile publice și eficientizării energetice a întreprinderilor. Cea mai ieftină energie este energia care nu mai trebuie consumată.
12. Transparență publică săptămânală și avertizare timpurie. Un tablou național public cu stocurile de gaze și carburanți, capacitățile disponibile, importurile, prețurile, rezervele de apă și nivelul fiecărui risc, însoțit de măsuri și responsabili nominalizați.

Viitorul Guvern nu trebuie să gestioneze douăsprezece crize după ce acestea au izbucnit. Trebuie să intervină asupra cauzelor comune: lipsa capacităților disponibile, dependența de importuri, sărăcia energetică, instabilitatea fiscală, investițiile întârziate și lipsa de transparență.

România nu are nevoie de un Guvern al compensațiilor, are nevoie de un Guvern al prevenirii și un Plan energetic pragmatic pentru 2030

România are resurse energetice, dar îi lipsește organizarea care să transforme aceste resurse în securitate, competitivitate și facturi suportabile.