Manifest energetic pentru România – Zece decizii care nu mai pot fi amânate pentru că ne sufocăm

România se sufocă sub povara energiei scumpe: pentru tot mai multe firme, explozia din ultimii 2 ani a prețurilor la electricitate (112%), gaze (126%) și combustibili (55%), împreună cu taxele împovărătoare (peste 26%), transformă fiecare zi de funcționare într-o luptă pentru supraviețuire. Asociația Energia Inteligentă propune un plan de intervenție pentru transformarea resurselor energetice ale României în securitate, prețuri suportabile și dezvoltare economică.

România nu traversează în primul rând o criză de resurse, ci una de sincronizare, execuție și guvernanță. Deși dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară, cărbune, biomasă, rafinării și un potențial regenerabil important, țara continuă să importe energie în momentele critice și să suporte prețuri ridicate.

Studiul identifică 40 de riscuri majore care se pot întâmpla până în 2030 dacă România nu intervine. România intră în perioada 2027–2030 cu resurse energetice importante, dar cu un sistem insuficient coordonat. Închiderea cărbunelui înaintea finalizării centralelor pe gaze, întârzierile nucleare și hidroenergetice, dezvoltarea regenerabilelor fără rețele, flexibilitate și stocare adecvată vor menține dependența de importuri în orele critice. Prețurile pot deveni mai volatile, industria mai puțin competitivă, iar numărul consumatorilor vulnerabili poate crește. Investițiile scumpe, fiscalitatea instabilă, guvernanța slabă, digitalizarea întârziată și lipsa unei planificări integrate amplifică riscurile. România nu va duce lipsă de proiecte, ci de sincronizarea lor, iar costul va fi plătit prin facturi, importuri, oportunități industriale pierdute și printr-o securitate energetică fragilă.

Principala problemă este ordinea greșită a deciziilor: România închide capacități înainte de construirea înlocuitorilor, dezvoltă regenerabile înaintea rețelelor și a stocării, pregătește producția de gaze fără o strategie industrială și taxează energia ca sursă de venit bugetar, nu ca infrastructură a competitivității.

„Planul energetic pentru România 2030” propune zece decizii prioritare:

1. Aplicarea principiului „închidere numai după înlocuire” și finalizarea centralelor pe gaze și a hidrocentralelor începute.
2. Valorificarea gazelor din Marea Neagră și a resurselor interne pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, termoficării și comunităților locale.
3. Accelerarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă și evaluarea realistă a proiectului SMR, în funcție de cost, maturitate tehnologică și finanțare.
4. Dezvoltarea unui mix de stocare care să includă baterii, acumulări hidro prin pompaj, stocare termică și consum flexibil.
5. Reproiectarea integrată a sistemului energetic și modernizarea rețelelor de electricitate, gaze și termoficare.
6. Înlocuirea plafonărilor generalizate cu protecție țintită pentru consumatorii vulnerabili și contracte predictibile pentru industrie.
7. Profesionalizarea conducerii companiilor energetice și stabilirea unui responsabil nominal pentru fiecare proiect strategic.
8. Planificarea unitară a consumului și zonarea energetică a localităților, pentru evitarea infrastructurilor concurente și nerecuperabile.
9. Reformarea pieței prin dezvoltarea contractelor pe termen mediu și lung și a unor portofolii energetice diversificate.
10. Adoptarea unui Cod fiscal energetic stabil și predictibil, care să stimuleze investițiile și să reducă presiunea fiscală asupra facturilor.

Până în 2030, planul urmărește obținerea a 3.500–4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată, minimum 500 MW hidro, 15–20 GWh de stocare, 1.000 MW de consum flexibil și valorificarea anuală în România a 2–3 miliarde m³ de gaze pentru energie și industrie.

Alte obiective sunt atingerea unui progres fizic de minimum 30% la Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, contorizarea inteligentă a 80% dintre consumatori, eficientizarea a 500.000 de locuințe vulnerabile, crearea a cel puțin 250 de comunități energetice și contractarea pe termen mediu și lung a 75–80% din consumul de energie.

Succesul planului nu trebuie măsurat prin strategii aprobate, finanțări anunțate sau capacități înscrise în autorizații, ci prin investiții puse efectiv în funcțiune, energie disponibilă în orele critice, importuri evitate, facturi mai stabile și locuri de muncă create în România.

„Adevărata miză pentru 2030 este trecerea de la energia promisă la energia disponibilă, de la resursa extrasă la valoarea creată în România și de la proiectele anunțate la investițiile care funcționează.”