iulie 31, 2021

Cosmin Gabriel Pacuraru, contributors.ro: Energia – de la indicatori de competitivitate la geopolitică

Spark Sprea, Dark Spread, Clean Spark Spread, Cleam Dark Spread sunt indicatorii de competitivitate pentru industria energetică pe gaze și cărbune analizați de economistul (și inginerul) Laurențiu Căpcănaru într-un articol adresat specialiștilor. Are dreptate în două privințe: în România nu se folosesc indicatori de competitivitate, ceea ce este absurd, și dacă folosim indicatori pentru combustibilii fosili și poluanți, de ce nu folosim (noi Uniunea Europeană) și indicatori pentru regenerabile.

“Dacă vorbim de prețul energiei minus costul poluării, ar trebui să vorbim și de costul energiei regenerabile fără costul de susținere a ei. Așa consider că ar fi politicaly corect. Pentru că altfel indicatorii de care am vorbit la început devin statistică manipulată” spune domnia sa.

Unul din indicatorii pe care i-aș implementa industriei energetice românești este factorul de capacitate care reperezintă raportul producției reale petru, hai să zicem un an, pe puterea maximă posibilă pentru acel an. Să zicem ca ar fi echivalentul unui randament. Se poate calcula pentru o instalație sau pentru o industrie întreagă.

Să vedem care este factorul de capacitate al tuturor capacităților de producție industriei energetice românești pentru anul trecut: s-au produs 56,57 TW pe care îi impărțim la {capacitatea totală 20.227 MW x 365 zile x 24 ore} = 24,5%

Vă propun să calculăm factorul de capacitate pentru fiecare tip de combustibil folosit:

ProducțieCărbuneGazHidroNuclearEolianFotoBiomasă
producție 2020TW56.589.8310.4015.7111.747.041.370.49
capacități ANREMW20227.354787.203205.986643.091413.003012.911391.19106.90
factor de capacitate%24.5017.9928.4120.7272.7920.468.6440.17

Să facem o analiză pentru fiecare tip de producție:

Cărbunele are factorul de capacitate 17,99%. Cunoaștem că aici ANRE are cele mai mari falsuri: raportează mult mai multe capacități în stare de funcționare față de situația reală. Mai știm: cei doi mari producători au mari probleme cu existența, CEH este în insolvență și CEO poate oricând intra datorită datoriilor. Nici Veolia Iași sau CET Govora nu se simt prea bine. Restul nu contează deoarece au capacități minuscule.

Gazul a mers mult mai bine, având factorul de capacitate 28,41%. Avem 45 de producători de energie electrică din gaz. Majoritatea sunt CET-uri, adică produc și energie termică cu destinație industrie sau încălzirea locuințelor (39).

Prima problemă: spark spread, coeficientul de randament al capacităților pe gaz, așa cum este el definit și folosit în UE trebuie îmbunătățit cu componenta dată de energia termică. Acest lucru îl lăsăm în seama oamenilor de știință.

A doua problemă: de ce este așa de mic coeficientul de capacitate pentru gaz? Bănuiesc că și aici ANRE are câteva raportări false. Generarea de energie electrică prin cogenerare este dependentă de comanda de energie termică pe care CET-ul trebuie să o disipe în SACET (sistemul de alimentare centralizată cu energie termică). Tehnologiile existente în România sunt destul de vechi: dacă nu este cerere de energie termică, CET-ul nu are unde să disipe energia termică și instalația funcționează cu un randament mic sau nu poate funcționa. Mai adaugăm și faptul de randamentele cazanelor și turbinelor pe electric existente în România sunt destul de mici. Singurele instalatii în ciclu combinat existente cu randamente mai mari sunt la OMV Petrom – Brazi și Elcen – CET Vest. Probabil că dacă toate CET-urile ar avea astfel de instalații factorul de capacitate ar trece de 50%.

Nuclearul a avut cel mai mare factor de capacitate. Funcționează în bandă cu întreruperi pentru revizii și reparații. Au fost ani când Nuclearelectrica a raportat un factor de capacitate de aproape 92%. Anul trecut un reactor a fost oprit câteva săptămâni pentru revizie, deci acesta este motivul celor 73%.

Aceasta este energia securitară. I-am calculat factorul de capacitate: 29,77%.

Să vedem cum stau lucrurile pe regenerabile.

Hidro are 20.72% factor de capacitate. Este normal: să nu uităm că anul trecut până în luna mai a fost secetă, că lacurile Hidroelectrica sunt nedecolmatate de 30 de ani, că instalațiile sunt neretehnologizate și daca au fost, au fost cu scandal (de aici vine sintagma “baieții deștepți din energie”). Este destul de puțin știind că cea mai mare hidrocentrală din lume Tree Gerhes din China are 45% și hidrocentrala de pe Barajul Hoover din SUA are 23%.

Eolianul are 20,46 factorul de capacitate. Știm că este intermitentă și variabilă puterea vantului și turbinele nu produc nimic când condițiile atmosferice sunt nefavorabile și temperaturile extrem de joase. Teoria spune că pentru eolian limita admisă este 20% dar nu poate trece de 40%. Știm că România nu are o poziție favorizantă circulației vântului precum au țările riverane Mării Baltice și Oceanului Atlantic, adică țările ce promoveaza asidu energia eoliana în UE.

Fotovoltaicul are cel mai mic factor de capacitate: 8,64%. Normal, suntem pe paralela 45! Soarele nu are aceeași putere ca în țările sudice UE iar iarna un timp limitat de strălucire. (nu discutăm de țările dintre tropice)

Capacitățile de producție de energie regenerabilă au factorul de capacitate de 19,33%.

Să recapitulăm:

securitarăregenerabilă
productie 202031.9724.61
capacități ANRE9,406.1811,154.08
factor de capacitate (%)29.7719.33

Știind că energia securitară este penalizată pentru poluare (necesitatea de a cumpăra certificate CO2 pentru cărbune și gaze) și că nu este admisă în proiectele de dezvoltare pentru care UE alocă bani, dar are un “randament” mai mare ne întrebăm de ce suntem obligați sa subvenționăm o energie necompetitivă din punctul de vedere al potențialului slab de generare de energie electrică.

Privitor la poluare: știm cât poluează energia securitară dar nu s-a facut niciodată un bilanț de mediu sau un bilanț energetic al capacitatilor regenerabile, adică nu știm câtă energie se consumă pentru extracția materialului necasar panourilor fotovoltaice sau a unui generator eolian, cunoscând că întră foarte multe metale extrem de rare care cer un efort energetic imens și pentru care extracția și prelucrarea sunt foarte poluante.

Mai adaugăm că peste 80% din metalele și pământurile rare ce intră în componența acestora sunt monopolizate  de China, că cea mai mare parte din componentele instalațiilor regenerabile sunt importate din China și ne întrebăm: De ce cetățenii Uniunii Europene trebuie să contribuie (direct sau indirect prin taxe, impozite și subvenții) la dezvoltarea economiei chineze prin adoptarea generării de energie electrică din solar și eolian? Să reamintim că în acest moment nu avem informații și indicatori din China privind mediul, că acest competitor mondial al Uniunii Europene și Statelor Unite nu este semnatar al convenției de mediu de la Paris și că Partidul Comunist conduce cu o mână de fier această țară unde drepturile omului nu sunt respectate.