RĂSPUNS ATACULUI LA ENERGIA NUCLEARĂ!

Privind disputa costurilor generate de Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, dacă discutăm în termeni de cost indicativ mediu, corect este să se compare cei 82 euro/MWh prognozați pentru 2040-2050 cu costul indicativ mediu pentru România la nivelul anului 2015, din scenariile de referință ale Uniunii Europene adică 76 €/MWh, fără a ne referi la prețul de astăzi de cca 35 €/MWh, de pe o piață distorsionată de ajutoarele oferite doar anumitor tehnologii fără emisii de carbon, ajutoare care nu se regăsesc în prețul de mai sus.
O dată cu apropierea termenului de încheiere a negocierilor pentru Cernavodă Unitățile 3 și 4, a izbucnit, surprinzător sau nu, o ofensivă virulentă asupra proiectului, generat de o exprimare poate incompletă cu ocazia unei sesiuni recente de informare, în spiritul transparenței specifice conducerii Ministerului Energiei, privind progresul lucrărilor la Strategia energetică!
La evenimentul mentionat mai susi, media a ridicat o serie de intrebari, din răspunsuri intelegandu-se ca “energia nucleară ar trebui sa coste 82 de euro pe MWh, pentru ca proiectul reactoarelor 3 si 4 sa fie rentabil“! Dupa prima aparitie in presa a informatiei, s-a revenit cu explicatii, prin care se aduc precizări suplimentare in a clarifica intelesul acestei cifre, citand “nivelul mentionat de 82 euro/MWh (care) este o estimare a pretului mediu al energiei electrice pentru perioada 2030-2050“, referinta regasindu-se in “proiectia PRIMES pentru Scenariul de Referinta pentru România, publicat de Comisia Europeana in luna iulie 2016“. Completarea este corectă si binevenită daca s-ar fi tinut cont ea, referinta prezentand comparativ costul indicativ mediu (indicative levelised cost) pentru noile centrale nucleare europene, la nivelul anilor 2040-2050 cu cel al altor tehnologii.
Nimic nu a contat, bulgărele s-a rostogolit și a tot crescut, citând dintr-un articol ”Energia care va fi produsă de reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, în urma investiției pe care urmează să o facă Nuclearelectrica ….. ar urma sa fie foarte scumpă”, continuând cu ”….prețul de referință, negociat (de cine? când?) cu investitorul, ar urma să fie de circa 82 euro/MWh, față de 35 euro/MWh cât este prețul mediu al energiei electrice în prezent”. Concluzia este clara, proiectul Cernavodă 3 și 4 este vinovatul de serviciu pentru viitoarele dublări de prețuri, evocându-se conspirația tehnocrată, corupția politică etc. etc.!
Evident, nu s-a făcut nici cea mai elementară documentare, deși unii dintre cei care au publicat avalanșa de articole care a urmat sunt jurnaliști care lucrează pe domeniul energiei, nimeni nu s-a uitat pe documentul citat sau dacă s-a uitat ori nu a înțeles ori nu a fost interesat(ă) să înțeleagă!
Totuși, ne bucurăm că majoritatea jurnaliștilor din energie, foarte buni profesioniști, au păstrat o atitudine fie neutră, fie de combatere a campaniei incorecte care a urmat.
Lucrul bun, cel puțin pentru noi, a fost studierea cu atenție a documentului ”Scenarii de referință ale Uniunii Europene în anul 2016. Energie, transport și emisii cu efect de seră. Tendințe până în 2050”, publicat în luna iulie 2016 de Comisia Europeană, constatând transpunerea fără răspundere și profesionalism a unei cifre din acest document, fără vreo evaluare sau analiză, a unui context general european în spațiul economic românesc, la un proiect din România cu particularitățile sale.
În prezent, în Uniunea Europeană (UE) cele 130 de unități nucleare, existente în 14 dintre statele membre (SM) generează aproximativ 27% din energia electrică, reprezentând peste 50% din electricitatea cu emisii reduse de carbon. O reducere semnificativă a emisiilor de carbon și atingerea țintelor propuse pentru anul 2050, în același timp cu creșterea cererii de energie, nu se poate întâmpla fără contribuția energiei nucleare alături de celelalte surse energetice cu emisii reduse de carbon. Mai mult, Comunicarea Comisiei Europene ”Programul Nuclear Ilustrativ”, publicată în aprilie 2016 arată că, raportat la perspectiva anului 2050, această tehnologie cu emisii reduse de carbon va rămâne o componentă importantă a mixului energetic al UE, regăsindu-se la o cota de cca 18% din electricitatea produsă.
Într-o primă analiză a scenariilor de referință, ne-am concentrat pe cotele prognozate ale energiei nucleare și regenerabilelor fără emisii de carbon, excluzând biomasa, din totalul energiei electrice estimată a fi produsă la nivelul anului 2030, an la care Unitățile 3 și 4 vor fi probabil deja puse în funcțiune.
În primul rând, la nivelul UE am identificat următoarele evoluții, care arată că cele doua surse care astăzi asigură cca. 50% din energia electrică fără emisii de carbon vor avea în anul 2050 o contribuție de cca 63% (Tabel 1), în contextul țintei totale de 80-95% asumate pe ansamblul economiei europene.

Tabel 1. Contribuția energiei nucleare si a energiilor regenerabile la producția de electricitate din UE
2015 2030 2050
Total 100% 100% 100%
Nuclear 27% 22% 18%
RES 23% 35% 45%
Nuclear + RES 50% 57% 63%

În cazul SM din Europa Centrală și de Est (CEE), trendul este cam același, dar ponderea diferă, rolul energiei nucleare fiind mai evident în reducerea emisiilor de carbon, regiunea mizând pe o combinație inteligentă nuclear – regenerabile în atingerea țintelor propuse de UE pentru anul 2050.
În cazul României este estimată dinamica prezentată în Tabelul 2.

Tabel 2. Contribuția energiei nucleare și a energiilor regenerabile la producția de electricitate din România
2015 2030 2050
Total 100% 100% 100%
Nuclear 18% 31% 27%
RES 36% 44% 44%
Nuclear + RES 54% 75% 71%

Deși regenerabilele cresc în valoare absoluta de la 32.835 GWh în 2030 la 39.101 GWh în 2050, creșterea prognozată a producției de electricitate și menținerea producției din nuclear la aceeași cotă din 2030, conduce la scăderea contribuției regenerabile-nuclear de la 75% în 2030 la 71% în 2050.
În cazul celorlalte SM din CEE prezentăm doar cifrele la nivelul anului 2050, constatând: Bulgaria 36% nuclear, 44% regenerabile, total 80%, Ungaria 58% nuclear, 11% regenerabile, total 69%, Polonia 28% nuclear, 20% regenerabile, total 48%, Cehia 54% nuclear, 9% regenerabile, total 63%, Slovacia 59% nuclear, 18% regenerabile, total 77% și Slovenia 43% nuclear si 33% regenerabile, total 76%.
Comparativ, România are procentual cel mai putin ambițios program nuclear din regiune (!), comparabil cu Polonia care pleacă de la zero, iar la regenerabile este comparabilă cu Bulgaria, ambele țări fiind în frunte la acest capitol în CEE. Se remarcă poziția reticentă a Grupului V4 în abordarea energiilor regenerabile, menționând Cehia, Slovacia și Ungaria, care mizează pe nuclear, ultima eliminând cărbunele din 2035, iar Polonia mergând pe un mix echilibrat, nuclear (28%), cărbune (26%), regenerabile (20%) și hidrocarburi (17%).
Se pare că presiunea Germaniei și Poloniei în privința cărbunelui a resuscitat preocupările pentru captarea și stocarea carbonului (CCS), dar informația nu este încă confirmată la nivelul UE.
Revenind la prețul energiei și analiza evoluției acestuia, considerăm neprofesionistă compararea prețului mediu de astăzi din România de cca 35 €/MWh, de pe o piață distorsionată de ajutoarele oferite doar anumitor tehnologii fără emisii de carbon, ajutoare care nu se regăsec în prețul de mai sus, cu un cost indicativ mediu (indicative levelised cost) ale noilor centrale nucleare europene, de 86 €/MWh la nivelul anului 2030, din scenariile de referință menționate mai sus, an până la care se estimează punerea în funcțiune a celor două noi unități de la Cernavodă.
Corect este să se compare cu costul indicativ mediu pentru România la nivelul anului 2015, din scenariilor de referință care este de 76 €/MWh! De ce nu se face? Pentru ca impactul nu mai este același!
Pentru anii 2040-2050, aceste scenarii apreciază un cost indicativ mediu de 82 €/MWh pentru noile centrale nucleare de generație III, cifră care se pare ca a suscitat speculațiile amintite.
În cazul specific al Unităților 3 și 4, indicatorii respectivi se construiesc funcție de particularitățile acestui proiect, tehnologia utilizată, activele existente evaluate la cca un miliard de Euro, prețul contractului de construcție, graficul de execuție și punere în funcțiune, rata de recuperare a investiției, costurile finanțării etc. La acestea se adaugă și de alte aspecte generale precum securitatea energetică și decarbonizarea, efectele asupra industriei românești și economiei locale sau impactul asupra constituirii fondurilor pentru dezafectare și depozitarea finală a deșeurilor radioactive etc., putând diferi semnificativ de estimările generale prezentate mai sus. De aceea afirmăm cu fermitate că este prematur a lansa în public cifre nefondate, generatoare de emoții și neîncredere!
Totuși, costul indicativ mediu din scenariile de referință ale UE, are meritul de a face diferența între diverse tehnologii, reținând pentru anul 2030, pe total UE, cifra de 86 €/MWh pentru energia nucleară, cu tendință de scădere la 82 €/MWh în 2040 – 2050, fiind sub costul similar al Ciclului Combinat cu Turbine cu Gaze (91€/MWh) sau arderea cărbunelui pulverizat cu captarea și stocarea carbonului (106€/MWh), acestea având tendințe crescătoare spre anii 2050.
Prin comparație cu regenerabilele, la nivelul anului 2030, costul indicativ mediu pentru energia nucleară este ceva mai ridicat decât pentru turbinele eoliene amplasate pe uscat, on-shore, (80€/MWh) și mai redus decât fotovoltaicele din nordul și centrul Europei (95€/MWh), energia geotermală (92€/MWh), eolienele instalate pe mare, off-shore (90€/MWh) sau centralele hidro mari (135€/MWh), acestea având tendința de scădere spre anul 2050, cu excepția centralelor hidro.
Rezultatul analizei arata o bună poziționare în viitor a energiei nucleare, dar suntem nevoiți să repetăm, comparația acestor indicatori cu prețul pieței de astăzi din România este nerelevantă.
Decizia dezvoltării energiei nucleare este din păcate în cazul UE una politică, chiar dacă ”Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene”, la Titlul XXI Energia, art. 194 (2) stipulează ”dreptul unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului 192 alineatul (2) litera (c)”.
Viata reală arată că acolo unde există determinare și argumente solide, SM interesate pot merge pe un mix energetic echilibrat, conform specificului lor național și/sau contextului regional, dezvoltând acolo unde este cazul energia nucleară.
Surse:
http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-21375533-costul-energiei-nucleare-care-produsa-reactoarele-3-4-cernavoda-urma-fie-mai-mult-decat-dublu-fata-cat-prezent-cum-putea-influenta-investitia-chinezii-preturile-electricitate.htm

Fondul Proprietatea croieste o noua strategie energetica: investitii putine sau deloc, vanzari de actiuni cat mai profitabile


https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/ref2016_report_final-web.pdf
http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:1bd46c90-bdd4-11e4-bbe1-01aa75ed71a1.0012.03/DOC_1&format=PDF
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-02-26_Tratatul_privind_funct_UE.pdf

About Teodor Chirica 3 Articles
Dr. Teodor Chirica este inginer, avand o bogata experienta de peste 40 de ani in industria energetica din Romania, specializat in energia nucleara. Este implicat activ in dezvoltarea proiectelor CANDU de pe amplasamentul Cernavoda, Romania inca din anii ’70, Dr. Chirica lucrand pentru ISPE, IRNE/CITON si RENEL, precum si pentru CANDU Owners Group, Toronto, Canada, iar apoi a servit in diverse pozitii de conducere in Nuclearelectrica (1998 – 2009) pe care a condus-o in calitate de director general din martie 2005 si pana in ianaurie 2009. De acemenea a fost Director General al AMEC Nuclear Romania (2009-2013), parte a grupului britanic AMEC (astazi AMEC Foster Wheeler), iar din noiembrie 2013 a fost numit director general la Societatea EnergoNuclear, companie de proiect dedicata dezvoltari Unitatilor 3 si 4 de la centrala nucleara Cernavoda. El detine un titlu de doctor in stiinte nucleare obtinut la Universitatea Politehnica din Bucuresti. Dr. Chirica a avut un aport decisiv in infiintarea Forumului Atomic Roman (ROMATOM) in anul 2000 si afilierea acestuia la Forumul Atomic European (FORATOM). Este membru al Consiliului Director FORATOM din 2006 si Consilier Special ROEC de la inceputul anului 2015.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*