septembrie 22, 2020

Future Energy Leaders Romania, medium.com: Liberalizarea pieței de gaze naturale

Introducere

În consonanță cu obiectivele CNR — CME, viziunea Future Energy Leaders (FEL) România este aceea de creștere a sectorului energetic românesc, cu accent pe promovarea unor politici energetice coerente, invitație la dialog cu părțile interesate și transparență decizională.

FEL România salută inițiativa Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri de a legifera mecanisme pentru piața liberalizată a gazelor naturale începând cu 1 iulie 2020, prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.106/2020[1] („OUG 106/2020”), exprimând în același timp disponibilitatea de a contribui, prin expertiza proprie, la procesul de liberalizare.

Suntem de părere că în perioada următoare prioritatea demersului de legiferare ar trebui să fie axată pe asigurarea protecției consumatorilor vulnerabili, acesta fiind motivul principal invocat în trecut pentru revenirea la paradigma unei piețe reglementate.

Subsecvent, FEL România consideră oportună revizuirea amendamentelor introduse recent prin Legea nr.155/2020[2] la nivelul cadrului primar legislativ care guvernează sectorul gazier, ale cărei prevederi ar putea interfera, cel puțin parțial, cu parcursul firesc al liberalizării pieței de gaze naturale.

Prezentul document de poziție își propune realizarea unei radiografii cât mai obiective a situației curente din sectorul gazelor naturale, cu speranța unei abordări non-discriminatorii și echidistante între toți actorii regăsiți pe lanțul de aprovizionare al consumatorului final din România.


Sumar executiv

Considerăm că includerea tuturor consumatorilor din România în sfera eligibilității reprezintă o etapă necesară, însă nu suficientă pentru a facilita cristalizarea unui preț de piață ancorat în cererea și oferta locale.

Suplimentar, apreciem că, în continuare este nevoie de mici intervenții din partea autorităților pentru dezvoltarea unei piețe mature și flexibile de gaze naturale, aceste intervenții țintind la promovarea diversității și a competiției în piață, elemente care vor duce, implicit, și la stabilizarea prețurilor pe termen mediu și lung.

Prin urmare, recomandăm ponderarea așteptărilor factorilor de decizie sub aspectul asistării la apariția unui impact imediat în factura energetică, liberalizarea gazelor naturale fiind, în esență, un proces de durată și în mai mică măsură un eveniment de sine stătător, generator al scăderii prețurilor de consum.

În plus, maximizarea beneficiilor specifice unui proces de liberalizare depinde, în mare măsură, de asigurarea unui ansamblu de soluții legislative, între care un loc central ar trebui să fie reprezentat de asigurarea protecției consumatorilor vulnerabili, de altfel motivul invocat în trecut de autorități pentru revenirea la o piață reglementată.

Deși vizează asigurarea unei bune funcționări a întregului ecosistem gazier, ansamblul de măsuri propuse în contextul liberalizării pieței de gaze naturale ar putea fi văzut în aparentă disonanță cu principiile unei reglementări eficiente, caracterizate de utilizarea minimului de pârghiii legislative coercitive pentru obținerea rezultatului scontat.

Apreciem că eșafodajul de reglementări propuse ar putea fi simplificat și modernizat, astfel încât să faciliteze eficiența mecanismelor de piață liberă, în timp ce statul român ar trebui să preia responsabilitatea de garant al respectării cadrului legislativ de către participanții la piață, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor finali.

De aceea, FEL România este de părere că obligațiile potențial excesive impuse la nivelul actorilor pieței ar putea avea efectul invers dezideratului scontat de legiuitor, prin descurajarea investițiilor curente, cât și a celor potențiale.

Conex, date fiind numeroasele modificări aduse de la momentul emiterii sale, subliniem chiar oportunitatea actualizării principalului act care reglementează domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, Legea 123/2012, în acord cu noile realități de piață locale și europene.

Totodată, membrii FEL România recunosc responsabilitatea comună în educarea consumatorului final din România și sunt pregătiți să contribuie într-o manieră constructivă însă, pentru maximizarea efectului dorit, facem un apel către toți actorii relevanți din piața de profil pentru a veni în sprijinul eforturilor noastre.

În întâmpinarea dezideratelor formulate în plan energetic de către autorități cu atribuții de legiferare, FEL România supune atenției părților interesate poziția expusă mai jos, cu privire la situația actuală a pieței de gaze naturale din România.


Image for post
Photo by Victor Garcia on Unsplash

Elemente ce pot împiedica apariția imediată a unor reduceri semnificative în factura finală a consumatorului de gaze naturale din România

Membrii FEL România atrag atenția asupra faptului că liberalizarea, începând cu 1 iulie 2020, nu este un eveniment momentan încheiat, adaptarea operatorilor la un mediu concurențial de piață fiind un proces continuu, ale cărui efecte benefice devin evidente în timp, fiind facilitate prin stimularea diversității și a concurenției dintre actorii prezenți în toate etapele lanțului valoric al gazului[3].

Deși înțelegem dezideratul statului român pentru asigurarea celor mai bune condiții de preț și de livrare pentru consumatorul final din România, ținem să precizăm că liberalizarea nu echivalează, ex-ante, cu prețuri reduse pe piața de profil, ci doar asigură cadrul formării unor prețuri corecte[4]. Cu toate acestea, este de dorit un impact favorabil în factură în egală măsură.

Facem aceste precizări întrucât unul dintre scopurile declarate ale autorităților a fost acela de a diminua, prin liberalizare, prețurile practicate de furnizori la nivelul consumatorilor finali cu o medie cuprinsă între 10% și 15%, obiectiv care poate fi asociat paradigmei de piață liberă pe termen scurt numai în prezența unor elemente conexe favorabile.

Față de aceste afirmații, aducem în atenția părților interesate un set de potențiali factori care pot explica motivul întârzierii unor oferte de preț inferioare celor practicate în perioada reglementată, pe care i-am disociat în următoarele categorii:

1.Factori de ordin comercial

  • existența pe piață a unor contracte cu volume semnificative și cu livrare în cursul anului gazier 2020–2021, la prețuri echivalente și/sau superioare prețului reglementat de 68 lei/MWh, impus prin OUG 114/2018 cu modificările și completările ulterioare;

Potrivit unor semnale din piață, din considerente ce țin, în principal, de evitarea expunerii financiare prin asigurarea predictibilității contractuale, cei mai mulți dintre furnizori au încheiat contracte cu producătorii locali cu livrare în perioada anului gazier curent, în marja prețului de 68 lei/MWh, în baza OUG 114/2018, cu modificările și completările ulterioare[5].

  • volumele recent contractate la nivelul platformelor centralizate sub prețul reglementat de 68 lei/MWh, nu asigură o pondere suficientă în totalul cantităților vizat a fi livrate consumatorilor finali în perioada următoare pentru a justifica reduceri semnificative de preț;

Conform Bursei Române de Mărfuri (BRM), prețul mediu al contractelor forward încheiate pe platformele centralizate în cursul T1 2020, cu livrare pentru următorul sezon rece, a fost de 74,3 lei/MWh, în timp ce cantitățile contractate recent sunt deocamdată nesemnificative raportat la consumul național specific[6] sezonului rece.

Deși situate sub nivelul prețurilor practicate în perioada similară a anului gazier precendet, prețul mediu ponderat al contractelor forward rămâne superior prețului reglementat de 68 lei/ MWh, prevăzut în OUG 114/2018, cu amendamentele și completările ulterioare.

2.Factori de ordin legislativ

  • obligația de înmagazinare aferentă anului gazier precedent, impusă prin Decizia ANRE nr.663/10.04.2019 și care presupune costuri ridicate pentru operatori, este de natură a anula semnificativ din beneficiile asociate unor eventuale reduceri de preț practicate la nivelul consumatorului final din România;

În contextul obligației de înmagazinare impuse operatorilor în cursul anului gazier precedent, volumele înmagazinate la nivelul DSI[7] s-au dovedit a fi supradimensionate în raport cu cererea anticipată de autoritatea de reglementare.

Astfel, este de așteptat ca obligația de înmagazinare, prin costurile asociate cantităților impuse a fi înmagazinate în anul gazier precedent (chiar și în amestec cu volume recent[8] contractate la un preț sub 68 lei/MWh) să aibă impact asupra eventualelor scăderi de preț vizate de statul român prin liberalizare.

Opinia FEL România este aceea că o eventuală decizie pentru menținerea unei obligații legale de înmagazinare este de natură a aduce furnizorii în situația de a-și valorifica volumele (ne)extrase din DSI cu un tarif adițional[9], tarif care, conform principiilor unei piețe libere și din motive de economicitate, va trebui reflectat în preț.

  • stabilirea administrativă[10] a prețului de 68 lei/MWh, cu amendamentele și completările ulterioare, ca preț corect în raport cu puterea financiară a consumatorul final din România, va continua să aibă un ecou în modul de formare a prețurilor pe piața liberă pe termen scurt;

Inerția scăderii prețurilor în factura consumatorului final poate fi pusă pe seama efectelor rezultate în urma intervenției administrative în mecanismele de piață, concretizate prin tendința operatorilor din piață de a se alinia prețului reglementat stabilit (anterior) prin acte normative.

Astfel, în pofida traiectoriei descendente[11] observabile a prețurilor practicate de vânzători la nivelul piețelor centralizate, este de așteptat ca, în continuare, operatorii să utilizeze drept reper pragul de 68 lei/ MWh, ca preț corect în raport cu puterea financiară a consumatorului final din România.

De altfel, exercițiul de-reglementării[12] prețurilor la nivelul IMM -urilor (inițiat în cursul anului 2014) a demonstrat efectul negativ[13] al semnalelor de preț recomandate de autorități, concretizat prin alinierea prețurilor practicate pe segmentul liber al pieței la cele reglementate.

  • obligația producătorilor de gaze naturale pentru a oferta anual o cotă de 40%[14] pe piețele centralizate din România, stipulată în OUG 106/2020;

Deși discutabil compatibilă cu conceptul de piață liberă, menținerea unei obligații temporare de ofertare la nivelul sectorului de gaze naturale ar putea fi benefică din perspectiva atingerii obiectivului de creștere a gradului de lichiditate pe piața de profil.

Totuși, în procesul de emitere al legislației secundare, apreciem că este necesar ca măsura ofertării unei cote din producția internă să fie aplicată concomitent cu:

  • reglementarea unui set de bune practici, complementar prevederilor Codului Rețelei, măsură de natură a facilita creșterea lichidității pieței de gaze naturale, în special, prin schimburi comerciale destinate echilibrării portofoliului;

Din acest punct de vedere apreciem eforturile depuse de autorități pe linia adoptării unui Model de Piață[15] (Gas Target Model), bazat pe operaționalizarea unui sistem de tip entry – exit, cu Punct Virtual de Tranzacționare (PVT), de natură a valida principiile de bază ale unui Cod de Rețea aliniat la cerințele europene de profil, respectiv:

  • operaționalizarea la nivelul SNT a unui PVT, ce poate fi utilizat de participanții la piață deopotrivă pentru schimburi comerciale, cât și pentru echilibrările individuale ale portofoliului acestora;
  • opțiunea modificării titlului de proprietate asupra gazelor naturale în mod independent de localizarea acestora în SNT;
  • posibilitatea de a rezerva independent capacitate de intrare și de ieșire la nivelul SNT[16].

Apreciem că o astfel de măsură este de natură a facilita, respectiv complementa punerea în practică a mecanismului de tip „Gas Release Programe”, vizat prin emiterea Ordinelor ANRE 143, respectiv 144/17.07.2020, privind obligația participanțílor la piața de gaze naturale de a oferta pe piețele centralizate.

  • introducerea conceptului de contră-parte (“Clearing House”) și atribuirea lui, de preferat, operatorului de piață centralizate;

Contra-partea ar avea un rol esențial în garantarea bunei desfășurări a procesului de decontare între clienți, prin interpunerea între aceștia, precum și prin sistemul de garanții aplicat participanților la piața centralizată.

Pe acest palier, suntem de părere că demersul de înființare al unei case de compensare cu rol de contra-parte reprezintă o responsabilitate partajată între reglementator și operatorul de piață centralizată, cu implicarea în acest proces și a Autorității de Supraveghere Financiară.

Cu toate acestea, apreciem că procesul de ofertare în cadrul platformelor centralizate de tranzaționare nu ar trebui fie grevat de elemente administrative de natură a influența reflectarea raportului real dintre cerere și ofertă existent în piață.

Pe acest fond, opinăm că este important ca obligația de ofertare:

  • să nu impună un preț de pornire în procesul de licitare, măsura fiind în contradicție cu principiile unei pieței libere, în care prețul trebuie să se formeze din întâlnirea cererii și ofertei, fără intervenții sau constrângeri administrative;
  • să fie limitată în timp, în caz contrar, obiectivul generării de lichiditate pe piața de gaze naturale ar putea interfera cu dezideratul cristalizării unui preț bazat pe mecanisme de piață.

Totuși, subsumat obiectivului declarat pentru generarea de lichiditate pe piața de gaze din România, supunem atenției factorilor de decizie un mecanism alternativ obligației de ofertare pe piețele centralizate, respectiv operaționalizarea în Legea 123/2012 a conceptului de “Market Maker”, program cu rezultate observabile – în sensul vizat de legiuitor – pe plan european.

În esență, conceptul de Market Maker presupune asumarea responsabilității de către operatorii doritori pentru menținerea unui grad suficient de lichiditate pe piață, prin tranzacționarea continuă a unor volume de gaze naturale în cadrul platformelor centralizate (deopotrivă prin vânzare și cumpărare), la prețuri corecte[17], care să reflecte raportul real din cerere și ofertă.

Apreciem că un astfel de mecanism este de natură a facilita atingerea obiectivului vizat de statul român pe linia generării de lichiditate în piața de profil eliminând, în același timp, problemele întâmpinate de anumiți producători de gaze naturale care au nevoie de garanția obținerii unor venituri, ce nu pot fi asigurate decât prin contracte negociate direct pe termen lung.

Indiferent de mecanismul pentru care optează statul român, apreciem că obiectivul generării de lichiditate pe piața de profil ar putea fi facilitat și de cuplarea piețelor de gaze naturale regionale, demers prin care România și-ar putea asuma un rol de pol energetic regional, prin instrumente specifice diplomației energetice.

3.Factori de ordin tehnic

  • gradul de interconectare redus ce caracterizează în continuare piața din România limitează posibilitatea consumatorului final din România de a beneficia în mod direct de eventuale evoluții internaționale negative ale prețurilor;

Deși în ultimii ani România a înregistrat progrese semnificative de etapă pe linia realizări de interconectări, tranzacțiile transfrontaliere cu gaze naturale rămân în continuare limitate, pe fondul manifestării unor congestii de natură comercială și, mai ales, tehnică.

  • lipsa posibilității de a înmagazina/ extrage volume de gaze naturale din DSI în regim multiciclu, aspect de natură a limita instrumentele comerciale aflate la îndemâna furnizorilor pentru a oferi clienților finali cele mai bune condiții de preț și de livrare;

Susținem necesitatea înfăptuirii acestui obiectiv de etapă prin faptul că statisticile[18] ultimilor ani evidențiază imposibilitatea valorificării în integralitate[19], pe perioada sezonului rece, a volumului total înmagazinat de gaze naturale pentru acoperirea vârfurilor de sarcină.

În plan pozitiv, apreciem integrarea activității de înmagazinare, prin OUG 106/2020, în sectorul concurențial începând cu anul 2021, măsura fiind de natură a spori, pe de-o parte, eficientizarea activității acestui sector, iar pe de altă parte, de a crea noi oportunități investiționale pentru operatorii interesați de acest tip de activitate.

4.Factori de ordin comportamental

  • reducerile vizate prin liberalizare ar putea să nu fie suficient de consistente pentru a justifica un eventual demers de documentare și de decizie din partea consumatorului final din România pentru schimbarea furnizorului actual;
Image for post
Photo by Scott Webb on Unsplash

În cadrul unei analizei interne[20], a fost evidențiat că, în general, consumul de gaze naturale anual al unei gospodării de dimensiunii medii din România se situează între 10 MWh și 20 MWh (aproximativ [21] 2.000 mc).

Plecând de la comparatorul de oferte disponibil pe site-ul ANRE, analiza internă a relevat că renunțarea la ofertele promovate de ENGIE și E.ON, în favoarea contractării unor servicii mai ieftine de furnizare, ar putea echivala cu o economie anuală de aproximativ 100–150 RON la nivelul unei gospodării medii din România.

Apreciem că o astfel de sumă devine relevantă pentru abonat doar dacă acesta se regăsește în categoria clienților vulnerabili, pentru a cărui protecție statul român nu are la dispoziție, în momentul de față, instrumentele legale și financiare necesare[22].

  • o campanie de informare insuficient de amplă raportată la necesarul de conștientizare a populației din România cu privire la consfințirea liberalizării la 1 iulie 2020;

FEL România consideră că, în prezent, consumatorul final din România nu are capacitatea de a se poziționa corect față de ofertele existente în piață, una din cauze fiind reprezentată de eforturilor insuficiente depuse de autorități în sensul informării populației cu privire la implicațiile liberalizării.

Astfel, suplimentar măsurilor adoptate până în prezent, o soluție firească este implementarea unei campanii mai ample de informare a consumatorilor din România, inclusiv la nivelul canalelor media de televiziune și radio și eventual un ghid — promovat de ANRE — pentru informarea consumatorilor privind alegerea furnizorului, care să fie transmis odată cu factura energetică.

Totodată, suntem de părere că un rol esențial în această ecuație revine și operatorilor din piață, asociațiilor de companii cu atribuții de reprezentare, precum și canalelor media de specialitate și generaliste, ce pot veni în susținerea eforturilor de educare a consumatorilor de gaze naturale din România.

  • indisponibilitatea micilor furnizori pentru prealuarea unui portofoliu de clienți grevat de riscuri financiare prin plata cu întârziere/ neplata facturii de gaze naturale;

Privatizarea serviciului de distribuție din România a presupus inclusiv preluarea, cu titlu gratuit, a portofoliului de clienți aferent societăților de distribuție Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud, de către principalii operatori activi pe segmentul de furnizare[23] din prezent.

În pofida avantajului aparent reprezentat de obținerea unei baze de clienți, fără a efectua un exercițiu financiar în acest sens, grupurile E.ON și ENGIE s-au regăsit în situația de a prelua, implicit, și categoria reprezentată de consumatorii cu probleme de plată.

Starea de fapt a relevat rolul major pe care un furnizor de anvergură îl poate avea în condiții de piață caracterizate de oligopol, prin:

  • însușirea unor datorii istorice la momentul privatizării ca urmare a preluării unui număr semnificativ de consumatori cu probleme de plată, aspect concretizat prin închiderea succesivă a unor exerciții financiare anuale fără înregistrarea plăților aferente acestei categorii;
  • compromisul realizat cu Autoritatea Națională de Reglementare în Energie sub forma obținerii angajamentului unor venituri amânate, recunoscute în exercițiul următoarelor perioade de reglementare;
  • acordarea unei forme de creditare indirecte a statului român, cu impact asupra lichidității companiilor în cauză, ca urmare a incapacității de plată aferente categoriei clienților cu probleme de plată.

Apreciem că efectele situației descrise pot fi resimțite și în perioada recentă, ipoteză susținută prin faptul că, deși consumatorul final din România a avut posibilitatea de a ieși din piața reglementată — prin exprimarea dreptului de eligibilitate — micii furnizori din România nu au fost implicați în campanii majore de atragere de noi abonați din zona competiției,preferând în schimb să-și desfășoare activitatea economică în jurul clienților caracterizați de bonitate financiară.

Impredictibilitate legislativă și promovarea unor soluții de reglementare aparent contradictorii principiilor care guvernează o piață liberă

Membrii FEL România își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care unele prevederi legislative aferente Pl — x nr.513/2019 au fost adoptate la nivelul Parlamentului României și trimise spre promulgare la nivelul administrației prezidențiale.

Pe acest fond, dorim să atragem atenția asupra faptului că o parte din amendamentele introduse prin Legea nr.155/2020, în principalul act care guvernează sectorul gazelor naturale, au potențialul de a anula, cel puțin parțial, o parte din beneficiile procesului de liberalizare inițiat la 1 iulie 2020.

Suplimentar, considerăm benefică clarificarea, din perspectiva tehnicii legislative, a status – ului prevederii legale introduse[24] prin OUG 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative, care pare să instituite în continuare obligații în sarcina furnizorilor[25] sub aspectul achiziției de gaze naturale din producția internă la prețul maximal de 68 lei/MWh, pentru clienții casnici și producătorii de energie termică[26] din portofoliu, chiar și în condițiile liberalizării pieței.

În ceea ce privește procesul legislativ la nivelul Parlamentului menționăm că, suplimentar argumentelor ce pot fi construite în temeiul Constituției României, prin încălcarea principiului bicameralismului, din informațiile pe care le deținem, nu a fost prezentat un studiu de impact al măsurilor vizate, respectiv nu au fost consultați, în prealabil, operatorii afectați de modificările operate în conținutul normativului.

Astfel, considerăm că este necesară clarificarea intenției legislativului cu privire la evoluția pieței, menținerea formei actuale a Legii adoptate fiind de natură a genera neclarități pentru mai multe categorii de participanți la piață, în absența unor norme de aplicare, după cum urmează:

a) Pe segmentul furnizării de gaze naturale

În ceea ce privește noile obligații, îndeosebi de natură fiscală, impuse la nivelul furnizorului de gaze naturale, atragem atenția asupra incompatibilității acestora cu principiile specifice unui mediu concurențial de piață liberă, în acest sens fiind oportună:

  • clarificarea categoriilor de operatori asupra cărora planează obligația de plată a impozitului suplimentar intenționat a fi introdus la nivelul prețului de vânzare practicat de furnizor în relația cu partea contractantă;

Concret, în conformitate cu prevederile art. 100, pct. 43 din Legea 123/2012, care reglementează furnizarea gazelor naturale ca activitate comercială, titularul licenței de producător deține[27] și licență de furnizare, sens în care textul de lege introdus prin art. XIV ar putea, în lipsa unor mențiuni explicite, să fie aplicabil atât producătorilor cât și furnizorilor de gaze naturale.

eliminarea regimului de impozitare adoptat la nivelul segmentului de furnizare, acesta fiind de natură a interfera cu obiectivul vizat de autorități pentru cristalizarea unui preț de piață;

În lipsa unor prevederi explicite, modul de calcul al valorii impozitului datorat de furnizori statului român în contul special dedicat protecției clienților vulnerabili, este plasat sub auspicii de incertitudine, având în vedere lipsa de claritate în ceea ce privește:

  • mecanismul care stă la baza determinării costului real de achiziție, indicat drept punct de pornire de la care intră în efect impozitul suplimentar și costul unitar al gazelor;
  • modul de stabilire al abaterii/ variației dintre prețul de vânzare practicat de furnizor și costul unitar de achiziție al gazelor.

Mai mult,în urma analizei textului de lege, înțelegem că legiuitorul intenționează să aplice noile sarcini fiscale exclusiv volumelor extrase din producția internă curentă, valorificate la prețuri situate între costul unitar de achiziție al gazelor naturale[28] și prețul de 68 lei/MWh, sens în care atragem atenția asupra posibilității ca producătorii și furnizorii autohtoni:

  • să fie defavorizați în raport cu importatorii, prin faptul că această categorie de operatori nu va fi supusă aceluiași regim de impozitare, beneficiind, implicit, de un tratament fiscal preferențial[29];
  • să fie încurajați să parafeze contracte de vânzare/ cumpărare la prețuri situate peste pragul de 68 lei/MWh[30], subsumat unei intenții de a eluda sistemul de impozitare menționat.

b) Pe segmentul distribuției de gaze naturale

FEL România consideră că, odată incluse în conținutul Legii 123/2012, modificările aduse cadrului de reglementarea distribuției de gaze naturale ar putea produce o serie de inechități/ dezechilibre la nivelul acestui tip de activitate, prin:

  • elementele de incertitudine pe care proiectul legislativ le generează operatorului sistemului de distribuție (OSD), în special, prin diminuarea rolului pe care ANRE îl îndeplinește în procesul de extindere a rețelelor de distribuție a gazelor naturale;

Din analiza legii adoptate, reiese că este necesară clarificarea atribuțiilor pe care ANRE le va deține în virtutea prevederilor legale referitoare la recunoașterea prin tarif a costurilor justificate, realizate într-o manieră prudentă.

Mai precis, opinia FEL România este că obligația impusă[31] operatorului de distribuție pentru racordarea clienților non-casnici aflați la o distanța de până la 2500m în interiorul unității administrativ-teritoriale pentru care deține titlul de concesionar al serviciului public de distribuție, ar putea:

  • conduce la încălcarea principiului rentabilității economice[32] care guvernează finanțarea de noi extinderi ale sistemului de distribuție, în acest sens fiind nevoie de un set de condiții justificate pe baza cărora noile racordări vor putea fi operaționalizate;
  • genera inechități la nivelul consumatorilor regăsiți în interiorul unei arii de concesiune, în cadrul căreia vor fi depuse solicitări de racordare de la clienți non-casnici aflați la distanțe de până la 2500m.

Mai exact, atragem atenția asupra riscului practicii de socializare a costurilor ocazionate cu racordarea clienților aflați la o distanță de până la 2500m prin tariful de distribuție, la nivelul întregului bazin de clienți regăsiți în interiorul aceleiași arii de concesiune.

  • transpunerea unor obligații în mod nejustificat la nivelul OSD, sub aspectul racordării[33] în termen maxim de 90 de zile de la data obținerii autorizației de construire, în contextul în care execuția extinderilor și/sau branșamentelor este o responsabilitate care revine, mai ales, operatorilor terți;

Atragem atenția asupra faptului că, în eventualitatea unui aflux mare de cereri de racordare, operatorii terți responsabili de operaționalizarea de branșamente s-ar putea regăsi în imposibilitatea de a onora comenzile în termenul impus de lege.

Suplimentar, obligațiile impuse OSD sub aspectul finanțării în integralitate a lucrărilor pentru racordarea[34] la rețea a noilor clienți ar putea genera, în scenariul unui număr semnificativ de solicitări, reale sincope la nivelul fluxului de numerar al companiilor care asigură serviciul public de distribuție a gazelor naturale.

Pe de altă parte, observăm inechitatea generată de stabilirea unor amenzi în sarcina OSD în cazurile în care operatorii terți responsabili de execuția branșamentelor și extinderilor de rețea nu vor putea respecta termenul de 90 de zile, despre care apreciem că sunt în mod nejustificat impuse concesionarului serviciului de distribuție.

  • generarea unei disproporționalități între obligațiile impuse OSD pe linia racordării de noi clienți și sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea acestora;

Dincolo de faptul că sarcina racordării clienților noi ar trebui să fie o responsabilitate partajată între OSD și operatorii terți[35], suntem de părere că nivelul amenzilor prevăzute pentru nerespectarea noilor obligații impuse concesionarului serviciului de distribuție este disproporționat[36] în raport cu gravitatea faptelor.

Mai mult, apreciem că eventuale măsuri punitive exagerate în sarcina operatorilor terți ar putea conduce la ieșirea de pe piață a unei părți însemnate dintre aceștia, în contextul în care semnale din mediul de referință evidențiază că cei mai mulți nu dețin resursele materiale și umane necesare pentru derularea, în număr semnificativ, a lucrărilor de racordare la rețea.

  • favorizarea utilizării resurselor de gaze naturale, pe principii potențial discriminatorii, în detrimentul altor forme de energie, cu posibile implicații negative din partea Comisiei Europene, în contextul în care viitorul gazelor naturale la nivel european este plasat sub auspicii de incertitudine.

Deși suntem de acord cu dezideratul statului român pentru creșterea gradului de accesibilitate al populației la resursele de gaze naturale, considerăm că maniera în care acest obiectiv poate fi atins trebuie să țină cont de principiul asigurării unei concurențe corecte între producătorii de energie, indiferent de sursa primară utilizată.

Astfel, membrii FEL România consideră esențial ca în perioada imediat următoare, efortul statului român să fie concentrat, apriori acordării unor facilități consumatorilor finali, pe (re)conceptualizarea categoriei consumatorilor vulnerabili din România de o manieră care să reflecte condițiile curente de piață.

În plus, dincolo de o formă de subvenționare directă ce ar putea fi acordată categoriei de consumatori vulnerabili din România, facem următoarele recomandări subsumate obiectivului de combatere a fenomenului sărăciei energetice din România:

  • încurajarea și sprijinirea UAT-urilor în atragerea de Fonduri Europene pentru utilității, inclusiv sub forma concretizării unor parteneriate public — private;
  • identificarea și sprijinirea clienților care întâmpină dificultăți financiare pentru racordarea la rețeaua de distribuție.

Image for post

Future Energy Leaders România este programul de tineret al Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME). FEL România este o comunitate de tineri profesioniști ce dezbat idei și dezvoltă proiecte.

Printre obiectivele programului se numără:

  • recomandarea de politici publice în sectorul energetic;
  • profesionalizarea tinerilor din energie și dezvoltarea competențelor necesare celei de-a 4-a revoluții industriale;
  • creșterea gradului de angajabilitate al tinerilor, respectiv promovarea celor competenți în poziții de decizie la nivelul unor actori relevanți din sectorul de profil.

FEL România își propune de asemenea să fie o platformă de comunicare și cooperare între generații și să accelereze tranziția către o economie bazată pe energie curată, reducând impactul negativ pe care energia îl are asupra mediului.

FEL România este parte din rețeaua mondială de tineret a World Energy Council.


Prezentul material a fost realizat exclusiv cu titlu de recomandări generale în probleme de interes asociate sectorului energetic și reprezintă opinia personală a unui grup de lucru constituit la nivelul FEL România.

Acest document nu reprezintă poziția oficială a Comitetului Național Român – Consiliul Mondial al Energiei, a FEL România sau a altor organizații susținătoare.

Documentul de poziție a fost întocmit de Georgian — Florentin Albu (Public Affairs Specialist -FEL România), cu contribuția generoasă a lui Rareș Hurghiș (Institutional Affairs Specialist — FEL România) și Mihai Macarie (alumni FEL România).

De asemenea, apreciem în mod deosebit contribuția doamnei Melania Amuza (Vicepreședinte al Asociației Energia Inteligentă, avocat și expert în energie) pentru eforturile de armonizare a perspectivei FEL România asupra temei liberalizării pieței de gaze naturale.


Contact

Telefon: 0775.148.694 | Mail: albugeorgian13@gmail.com

FEL România website | blog | facebook | linkedin | instagram


[1] Pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012, precum și pentru modificarea unor acte normative.

[2] Pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012, promulgată prin Decret nr.417/2020 din 24.07.2020.

[3] Upstream și downstream.

[4] Rezultate în urma manifestării unor mecanisme care au la bază principii de piață.

[5] Precum și a legislației secundare emise de reglementator.

[6] Aproximativ 300.000.000 metri cubi, reprezentând aproximativ 15% din consumul casnic total al României în sezonul rece și 5% din consumul total (casnic și industrial) în aceeași perioadă, conform raportărilor finale ale ANRE.

[7] Depozitele subterane de înmagazinare.

[8] Începând cu luna iunie 2020 și cu livrare după momentul producerii liberalizării efective la 1 iulie 2020.

[9] Aferent contractării serviciilor adiționale de înmagazinare pe durata unui ciclu suplimentar.

[10] Prin OUG 114/2018 și preluat în OUG 1/2020.

[11] Indicator al reintrării într-o sferă de normalitate a pieței.

[12] În conformitate cu calendarul de liberalizare asumat de statul român în fața organismelor europene.

[13] Constând în alinierea prețurilor practicate în relația cu clienții eligibili la nivelul celor reglementate de pe segmentul casnic al pieței.

[14] Din producția anuală înregistrată în anul anterior ofertării, cu excepția consumului tehnologic și a consumului propriu.

[15] Modelul de piață este un concept născut cu ocazia forumului de la Madrid organizat în anul 2000, acesta reprezentând un instrument de politică energetică care are la bază un ansamblu de măsuri legislative, administrative și investiționale, al căror efect conjugat urmăresc generarea celor mai bune condiții de preț și de livrare pentru consumatori finali ai UE, în interiorul unei piețe comune a gazelor naturale.

[16] Sistemul Național de Transport.

[17] Și care să asigure o marjă de profit rezonabilă pentru operatorii care își asumă rolul de Market Maker.

[18] Raportate de Insitutul național de Statistică.

[19] Aproximativ 300 de milioane de metri cubi de gaze naturale rămân anual nevalorificate în depozitele subterane de înmagazinare pe fondul scăderii drastice a posibilității tehnice de extracție, aspect care determină operatorii să opteze pentru contractarea de gaze naturale din import, uneori, la prețuri superioare celor practicate pe piața locală.

[20] Realizate în baza datelor rapoarte de studiul Emerton și oferetele existente la nivelul comparatorului de oferte al ANRE.

[21] Funcție de PCS — Puterea Calorifică Superioară a gazului natural consumat.

[22] De principiu, există deja un fond constituit prin veniturile încasate de la producătorii de gaze naturale, prin impozitul impus prin Ordonanța Guvernului nr. 7/2013, cu amendamentele și completările ulterioare, precum și prin taxa de 2% pe cifra de afaceri încasată de la titularii de licențe emise de ANRE, sub incidența OUG 114/2018 prin amendamentele și completările ulterioare, așa cum reiese din Notele de Fundamentare ale celor două acte normative.

[23] Grupurile E.ON și ENGIE.

[24] La nivelul art. 124, alineatul 1³, din Legea 123/2012 a energiei și a gazelor naturale.

[25] Inclusiv sub aspectul vânzării către clienții finali gaze naturale la prețuri peste 68 lei/MWh.

[26] Care produc energie termică destinată consumului populației.

[27] În virtutea comercializării de gaze naturale către clienți.

[28] Din care se exclud cantitățile de gaze naturale din import și înmagazinare.

[29] De natură a genera efective negative la nivelul industriei extractive de petrol și gaze din România care oricum traversează o perioadă istorică dificilă ca urmare a prăbușirii cotațiilor internaționale și a manifestării unui trend de scăderea a consumului acestor tipuri de resurse.

[30] Cu excepția situației în care, prin liberalizarea de la 1 iulie 2020, legiuitorului a vizat, în fapt, formarea liberă a prețurilor sub pragul de 68 lei/MWh.

[31] Prin completările recent efectuate în conținutul Legii 123/2012, în dreptul articolului 51.

[32] Conform principiilor statuate în conținutul Legii 123/2012 referitoare la maniera prudentă în care costurile vor fi efectuate de către operatorii de distribuție.

[33] Inclusiv a consumatorilor finali casnici.

[34] Prin branșamente și/sau extinderi de rețea de distribuție.

[35] Care execută branșamente și/sau extinderi de rețele.

[36] Raportate la cifra de afaceri, respectiv între 2% și 10% din cifra de afaceri a anului anterior aplicării sancționării.

SURSA: MEDIUM.COM