Plafonarea plafonării prețurilor în energie, la media ultimelor trei luni, permisă prin Decretul stării de urgență, ar însemna de fapt o scumpire. Prețurile pe piața concurențială sunt deja sub cele deja plafonate

Decretul pentru instaurarea stării de urgență semnat de președintele Klaus Iohannis conține unele prevederi inutile în domeniul economic, cel puțin pentru perioada pentru care a fost introdus, 30 de zile. Posibilitatea plafonării prețurilor la utilități, în mare parte deja plafonate și/sau stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), este cel mai bun exemplu în acest sens. În plus, la prețurile actuale ale gazelor, energiei electrice și carburanților plafonarea la media ultimelor trei luni ar conduce la scumpirea, nu la ieftinirea acestora, ca urmare a “marcării” unui preț de referință de către autorități.

Recent a fost realizată pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) prima licitație cu gaze cu livrare în luna aprilie, luna în care, cel puțin teoretic, starea de urgență ar trebui să înceteze. Prețul la care s-a efectuat tranzacția: 66 lei/MWh, cu 2 lei sub prețul deja plafonat prin OUG 114 pentru alimentarea clienților casnici și a CET-urilor.

Introducerea acestei posibilități de control al prețurilor în decretul prezidențial este bizară și inutilă, guvernul având posibilitatea, potrivit legii, să intervină și fără instituirea stării de urgență.

Potrivit legii concurenței, “pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri”.

În cazul gazelor naturale însă, situația este de-a dreptul absurdă, conducând la o plafonare a plafonării prețurilor. În cazul gazelor furnizate consumatorilor casnici și CET-urilor prețul e deja plafonat la 68 de lei/MWh, cel puțin pân pe 1 iulie 2020. În plus, celelalte tarife din factură, de transport, de distribuție, sunt stabilite de ANRE, nu de piață.

Singurul preț care nu e controlat în prezent 100% de stat este cel de furnizare al gazului pentru consumatorii non-casnici.

Numai că ce vrea să obțină administrația Iohannis prin decrete a realizat supraoferta de gaz de pe piața internă, coroborată cu reducerea considerabilă a activității firmelor ca urmare a deciziilor de combatere a Coronavirusului.

Dacă pe 16 martie, consumul autohton de gaze era de 404 GWh (98 GWh/zi – clienți racordați direct la sistemul de transport, 316 GWh – clienți conectați la sisteme de distribuție), la finalul lunii ianuarie acesta era cu 130 GWh sau 32% mai ridicat – 534 GWh/zi (142 GWh/zi – clienți racordați direct la sistemul de transport, 392 GWh – clienți conectați la sisteme de distribuție).

Așa se face că prețul la care se tranzacționează gazul cu livrare în luna aprilie se situează sub cel deja plafonat.

Interesant e că aplicând formula din decretul prezidențial pentru plafonare, “prețului mediu din ultimele 3 luni înaintea declarării stării de urgență”, ar rezulta un preț la gaze cu 25-30% peste cel de 66 lei/MWh. Și asta pentru că, potrivit BRM, în decembrie prețul mediu a fost de 103,23 lei/MWh, iar în ianuarie (luna cu ultimele date disponibile) de 84,16 lei/MWh.

Similar și pe piața energiei electrice, unde toate tarifele de distribuție, transport, certificatele verzi sunt deja stabilite de ANRE, care mai și avizează prețul energiei alocate consumatorilor finali. În acest sens, ANRE deja alocă importante cantități produse de Hidroelectrica și Nuclearelectrica la cost de producție plus o rată a profitului de 5% către furnizori pentru alimentarea consumatorilor casnici.

Însă cea mai ciudată situație e cea privind posibilitatea plafonării prețului carburanților “la media ultimelor 3 luni”.

În urma eliminării supraaccizei de la 1 ianuarie, dar și a evoluției prețului internațional al petrolului (afectat de epidemia de Coronavirus și de războiul prețurilor dintre SUA, Rusia și Arabia Saudită), carburanții s-au ieftinit cu peste 20% de începutul anului. La finalul lunii decembrie prețul unui litru de benzină era de aproximativ 5,65 de lei, iar cel al unuia de motorină de 5,75 lei, cu 1,15 lei/l peste nivelul actual.

Recent, în Moldova, zona cu cele mai mici prețuri la pompă, un litru de benzină se vindea la stațiile Petrom cu 4,5 lei/l, iar unul de motorină, cu 4,68 lei/l.

Numai în ultima lună scăderea efectuată de companii a fost de cel puțin 45 de bani/l.

Cu alte cuvinte, autorii textului decretului au introdus posibilitatea plafonării prețului la carburanți la un preț cu 40-50 de bani/l superior actualului preț de pe piață.

În concluzie, modul în care a fost scris decretul sugerează că acesta nu a fost redactat de specialiști în domeniul energetic, și nici măcar de economiști, care probabil că nici n-au fost consultați.

SURSA: PROFIT.RO