Obligatia de inmagazinare stabilita de ANRE in 2020, cu bune si rele

ANRE a publicat obligatia de inmagazinare a gazelor naturale in anul 2020. Nivelul stocului de gaze naturale a fost stabilit astfel încât
să fie echivalent cu cel puţin 25% din consumul total de gaze naturale înregistrat în ciclul de extracţie anterior (perioada 1 octombrie – 31 martie). Obligatia nu tine seama de iarna calda 2019/2020. Probabil ca obligatia de inmagazianre stabilita de ANRE se va apropia de cantitatea de gaze care va ramane in depozite la sfarsitul ciclului 2019/2020.

Astfel se intrevad cateva scenarii:

  • furnizorii care raman cu gaze in depozite vor vinde aceste gaze celor care au obligatia de a inmagazina gaze si nu au gaze in depozite. Acest scenariu va fi putin probabil.
  • furnizorii vor achizitiona gaze ieftine, probabil multe din import, pentru a le introduce in depozite in vederea “amestecarii” cu cele existente in depozite deosebit de scumpe (pret mare de achizitie in 2019, la care se adauga tarifele a doua cicluri de inmagazinare), astfel pentru a ajunge ca aceste gaze sa fie vandute la preturile care se preconizeaza a fi in iarna 2020/2021. Estimez ca in aceasta situatie ar fi necesara inmagazinarea a cca 0,7 mld mc. Cu toate acestea dat fiind caracterul de continuitate al exploatarii gazelor in perioada calda si lipsa desfacerii acestora, dar si concurenta mare cu gazele din import, probabil in anul 2020 vom avea din nou depozitele pline.

Aceasta situatie ne va pune intr-o situatie favorabila din punct de vedere al securitatii energetice in iarna 2020/2021, dar cu un important impact in cresterea pretului gazelor naturale la consumatorul final, teoretic populatia urmand sa fie cea mai afectata.