Din cauza ca nimeni nu i-a invatat cum sa se descurce pe o piata libera de energie, multi romani s-ar putea trezi, in curand, ca platesc pentru gaze mai mult decat plateau pana acum si mai mult decat ar trebui.

Initial, statul era cel care hotara la ce pret se vand gazele romanesti. Ulterior, insa, la presiunile UE, a inceput liberalizarea pietei.

Scopul acestei liberalizari era sa le permita clientior sa negocieze direct cu furnizorul, fara interventia statului, pretul gazelor cumparate. In acest fel, indiferent de ce schimbari politice urmau sa se petreaca, piata ar fi functionat pe principiile sale.

La agentii economici, sistemul s-a pus in miscare, iar pretul gazelor a inceput sa se stabilesca in functie de cerere si oferta. La clientii casnici, insa, mecanismul n-a prins decat in mica masura. La jumatatea lui 2018, spre exemplu, din cei circa 3,4 milioane de clienti casnici din Romania, mai putin de 100.000 se aventurasera pe piata concurentiala de gaze, negociindu-si cu furnizorii gaze mai ieftine.

Ceilalti, adica aproape 97% dintre consumatorii casnici, au preferat sa ramana pe piata reglementata, unde statul aproba preturile. In acest fel, oamenii au ales chiar sa dea un ban in plus pe gaz doar sa nu fie nevoiti sa negocieze, sa nu isi asume riscuri sau sa nu piarda timp ca sa inteleaga cum se calculeaza o factura de gaz.

La finele lui 2018, Guvernul PSD-ALDE a adoptat Ordonanta 114, cu scopul declarat de a-i proteja pe romani de cheltuieli excesive. Ordonanta respectiva stabilea ca producatorii romani au obligatia sa vanda cu prioritate gazul, la pretul reglementat de stat de 68 lei MWh, pentru a satisface necesarul de consum al clientilor casnici.

Si asta nu pentru o zi sau pentru doua, ci pentru urmatorii 3 ani. Adica pana in 2023. Practic – sustineau oamenii politici ai momentului – nu existau motive serioase pentru cresterea facturilor populatiei la gaz, pana in 2023.

Ba mai mult, Ordonanta 114 le permitea romanilor care iesisera deja pe piata concuretiala sa se intoarca la cea reglementata (lucru imposibil pana atunci!) pentru a se bucura si ei de gaz la 68 lei MWh.

Inca din perioada in care era in Opozitie, PNL a sustinut ca Ordonanta 114 este mostruoasa si antieuropeana si ca, in consecinta, trebuie eliminata. Partidul nu si-a schimbat parerea nici dupa ce a ajuns la putere. In consecinta, la inceputul lunii ianuarie, Guvernul Orban a adoptat OUG 1/2020, care stabileste ca perioada in care pretul gazelor pentru consum intern e limitat la 68 lei MWh se termina nu in 2023, ci pe 30 iunie 2020. Adica peste mai putin de jumatate de an!

Lucrurile pareau sa intre pe un fagas normal. Ulterior, insa, Curtea Consitutionala a declarat ca OUG 1/2020 – care eliminarea plafonarea pretului la gaze – era neconstitutionala.

Si mai rau este ca ordonanta nu pare sa aiba sanse sa iasa cu bine din Parlament (unde trebuie sa urmeze o procedura pentru a fi transformata in lege). Deja senatorii au respins-o. Deputatii trebuie sa o analizeze si sa voteze pentru adoptarea sau respingerea ei. Dar nimeni nu-i obliga sa se si grabeasca …

In conditiile in care in toamna vor fi alegeri parlamentare, iar liberalizarea pietei poate cauza o scumpire a gazelor chiar in acea perioada, e limpede ca alesii se vor gandi de doua ori inainte sa voteze…

In consecinta, e posibil ca Ordonanta 114 sa mai ramana in vigoare o vreme. Daca se intampla asa, atunci cei mai multi dintre romani vor continua sa primeasca gaze de pe piata reglementata, la pret stabilit de stat.

Dar daca, totusi, OG 1/2020 devine lege, iar piata de gaze se liberalizeaza? Vor sti romanii cu cine si cum sa negocieze ca sa obtina un pret bun la gaze? E greu de spus.

De unde stii cand pretul e bun?

Pretul gazelor din factura are mai multe componente.

Cu alte cuvinte, clientul plateste un pret de productie a gazului (adica pentru gazul marfa), un cost de inmagazinare a acestuia, un cost de transport (de care se ocupa Transgaz), dar si un cost de distributie (pe care o fac operatorii de profil, cum ar fi Distrigaz sau Delgaz Grid sau Cordun Gaz). La aceste costuri se mai adauga si adaosuri comerciale si, posibil, si alte componente.

Aceste elemente nu sunt mentionate distinct, in factura. Asa ca – daca vrea sa isi inteleaga factura – romanul ar trebui sa adune date despre tarife pe site-ul ANRE si despre adaosuri din contractul pe care il are cu furnizorul, sa le puna pe hartie si sa faca o serie de calcule. Dar nici asa nu va ajuge consumatorul prea departe. Iata de ce.

Engie, spre exemplu, le-a trimis unora dintre clientii sai o oferta pentru un nou contract. Le-a spus ca le da un Kwh la 0.094 lei (adica 94 lei MWh, cu tot cu tarife de inmagazinare, transport si distributie) si ca, pe deasupra, le mai ofera si un abnament zilnic de 0,28 lei. Sa fie preturile bune sau mari pentru consumatorul obisnuit?

Iata cum spune presedintele Asociatiei Energia Inteligenta, Dumitru Chisalita, ca ar trebui sa citim o astfel de oferta.

„Intrebarea nu este daca un pret dintr-o oferta e mare sau mic. Aceste notiuni sunt relative. Intrebarea este daca e un pret corect.

Cum pot stabili daca e un pret corect? In urma unei analize. Nu e neaparat ceva complicat, dar trebuie parcurs un algoritm. Cineva trebuie sa-l instruiasca pe consumator sa faca asta.

Fara o astfel de pragatire, e imposibil de spus daca 94 de lei per MWh e un pret corect sau nu.

Si nu e doar problema pretului. Un contract poate avea clauze care, de regula, iti adauga cate ceva la pret. Un articol iti mai pune un pic. Si mai sunt si una, doua constante de multiplicare. Si pretul final se schimba.

Eu le-am demonstrat consumatorilor ca, plecand de la o oferta de pret de 78 de lei se putea ajunge si la un pret final de 160 de lei!!!

De ce nu sunt oamenii instruiti in a-si intelege factura si optiunile? Pai haideti sa ne amintim de anul 2012, cand s-a negociat calendarul de dereglementare a pietei gazului.

S-a semnat un memorandum intre FMI, Banca Mondiala, UE si Guvernul Romaniei. Acel memorandum avea doua anexe. Prima, cu calendarul de dereglementare a pretului. A doua, cu vreo 40 de masuri – vorbim despre programe nationale – de instruire a consumatorului. Din cele 40, din cate stiu, nu s-a facut nimic.

Am facut noi, la Asociatia Energia Inteligenta, campania „Pret corect la gaze”. Si am instruit oameni. Dar instruirea a 3,4 milioane de consumatori nu o poate face doar un ONG sau cativa jurnalisti”, a mai spus Dumitru Chisalita.

Material preluat de pe:

In cateva luni, romanii ar putea plati facturi mai mari la gaze, dupa liberalizarea pietei. Ce trebuie sa facem si ce nu spun autoritatile