90 de ani de la punerea în funcțiune a primei stații de comprimare a gazelor naturale din Europa

Deschiderea primului câmp de gaze pe actualul teritoriu al României în anul 1909, prin Sonda 2 Sărmășel, a determinat construirea primei conducte de transport gaze, Sărmăşel – Turda în anul 1914, a primei rețele urbane de distribuție a gazelor naturale în Turda în anul 1918 și lansarea activității gaziere în România. Consumul de gaze care era asigurat prin conducta Sărmășel – Turda a crescut rapid prin racordarea de noi consumatori din Turda, dar  și racordarea de noi localități. Astfel, de la un consum de cca. 50 mil mc/an în anul 1918 s-a ajuns în anul 1923 la un consum de 120-130 mil mc/an. Această situație a determinat exploatarea unei cantităţi importante de gaz din câmpul Sărmăşel, în consecinţă capacitatea acestui câmp de a face față consumului  s-a diminuat.

Consumul de gaz urma să crească în perspectiva anilor 1926 – 1927 și urmare a scăderii presiunii la sondele în exploatare, capacitatea de transport nu mai corespundea cererilor de consum din timpul iernii. Soluția găsită a fost instalarea unei staţii de compresoare în punctul inițial al conductei, adică la Sărmășel sau construirea unei noi conducte cu diametrul mai mare. Soluţia a doua, cu toate că a avut mulţi aderenţi s-a considerat că prezintă o rentabilitate inferioară construcției unei stații de comprimare.

 

În urmă cu 90 de ani, fără să existe drumuri, mașini și calculatoare, s-a putut construi în numai 2 ani, în premieră europeană o stație de comprimare de gaze.

 

Proiectul staţiei de comprimare a fost elaborat de către Serviciul de Proiectare din cadrul Sonametan, în cursul anului 1926 şi la finele aceluiaşi an s-au făcut şi comenzile pentru agregatele de comprimare. Au fost procurate 3 unități de comprimare a gazelor, care puteau funcţiona cu simplă sau dublă acţiune, făcând astfel posibilă „urmărirea din aproape în aproape a tuturor variaţiunilor de consumaţie în limita capacităţii pentru care au fost construite”.­

Caracteristicile agregatelor achiziționate din SUA, în anul 1926 au fost:

– compresoare Duplex Ingersoll Rand cu o putere de 200 CP pe unitate, astfel stația de comprimare avea să aibă în total 600 CP

– turaţia 225 ture/minut.

– presiunea maximă de “suflare” (refulare) 18 atm;

Lucrările de construcție a stației au început în primăvara anului 1927, asigurându-se transportul agregatelor, a materialelor, realizarea fundațiilor, confecționarea claviaturii, construcția stației de pompare apă, construcția uzinei electrice, construcția turnului de apă de răcire a gazului, motoarelor, uleiului, construcția clădirilor halei de comprimare, ateliere, birouri etc.

În ciuda tuturor dificultăților cu care se confruntau oamenii la nivelul acelor ani – lipsa oricărei mașinării, boii și caii fiind singurele mijloace folosite în transportul materialelor, inexistența drumurilor pentru transportul materialelor, lipsa unei resurse calificate, unicitatea acestui proiect pe continentul european – la sfârșitul anului 1927 stația de comprimare era finalizată. Este important de menționat că echipa de lucrători care a construit stația de comprimare (exclusiv instalația tehnologică a stației, dar fără montarea compresoarelor) era compusă din doi mecanici şi opt lucrători conduşi de un monteur.

 

În urmă cu 90 de ani, 4 oameni au proiectat și 17 oameni au construit o stație unicat la acea vreme în Europa.

 

La 22 Ianuarie 1928 s-a pus în funcţiune primul agregat și la 26 ianuarie 1928 s-a pus în funcțiune agregatul al doilea. Agregatul al treilea a fost pus în funcţiune în data de 3 februarie 1928. Montarea compresoarelor, conectarea acestora la instalațiile tehnologice ale stației, punerea la punct a compresoarelor și încercarea lor a fost condusă de un inginer român, un monteur șef al firmei Inger­soll Rand și o echipă de 4 muncitori.

 

Astăzi, când România își propune să construiască mai multe stații de comprimare, ar fi util să ne propunem să ne ridicăm peste nivelul de acum 90 de ani!

About Dumitru Chisalita 120 Articles
Facultatea de Inginerie Sibiu - Specializarea Ingineria și managementul sistemelor de producție, masterate în “Valorificarea Gazelor Naturale” Universitatea Sibiu, în „Managementul și marketingul petrolului” Universitatea Petrol și Gaze Ploiești, în „Modernizarea energetică a clădirilor” Universitatea Brașov. Titlul Ştiinţific în domeniul Științe Inginerești, Specializarea Mecanica fluidelor. Expert tehnic extra judiciar și consultant in domeniul petrol si gaze eliberat de Asociația Experților Europeni Agreați din Paris si Expert tehnic judiciar în domeniul petrol și gaze în cadrul Ministerului Justiției.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*