mai 29, 2020

Despre Diversitate în Industria Europeană a Gazelor Naturale – Partea I

 ‘’Stabilirea unei pieţe fără frontiere interne pentru libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalului’’.

Un ţel comun a cărui implementare era doar o chestiune de voinţă politică. Şi ceva timp.

Privind în ansamblu harta infrastructurii europene de transport a gazelor naturale (Foto nr. 1), lucrurile nu par a fi complexe. Interconectăm, construim noi ‘’coridoare’’ de transport sau terminale de gaz lichefiat, modernizăm depozite de înmagazinare, dezvoltăm sau împrumutăm şi adaptăm pe alocuri reguli comerciale, ACER, CEER, CESEC, ECRB, DG Energy, ENTSOG, BERD, BEI, etc. pun şi ei umărul, iar ‘’Piaţa Internă a Gazelor’’ capătă contur şi lucrurile încep să funcţioneze.

Ultimii ani însă au arătat destul de clar că înlăturarea frontierelor interne nu este un proces deloc uşor, că doar voinţa politică nu este suficientă şi mai multă aplecare asupra diversităţii soluţiilor şi a particularităților naţionale este necesară. De ce?

Pentru că fiecare ţară membră a Uniunii Europene are propriul său profil de producţie internă, import şi de consum a gazelor naturale, propriile legi şi strategii energetice pe termen mediu si lung.

Pentru că fiecare autoritate naţională are propriile reglementări prin care veghează cum sunt făcute lucrurile în ograda ei, astfel încât piaţa gazelor naturale să funcţioneze în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor săi.

Pentru că fiecare proprietar sau operator de infrastructură din industria gazelor naturale are propria cultură, propriul set de standarde şi proceduri interne pe baza cărora stabileşte, în mod justificat, ce trebuie făcut astfel încât calitatea serviciului său, exprimată prin siguranţă, eficienţă economică şi protecţia mediului să fie asigurată.

Pentru că deşi există reguli comune în Uniunea Europeană punerea lor în practică la nivel naţional este atât de diferită.

Am ales mai jos câteva fotografii cu un exemplu aparent banal.  Un exemplu este cel al robinetelor de secţionare, amplasate pe traseul conductelor de transport gaze naturale. Deşi standardul EN 1594, acceptat în toate ţările europene, recomandă o anumită configuraţie pentru proiectarea şi integrarea robinetelor în sistemul de transport, punerea în practică a acestei recomandări este atât de diversă.